Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Cuvinte-cheie

Ultimele subiecte
» Ne vom intoarce intr-o zi!!!!
Joi Noi 01, 2012 12:12 pm Scris de Zamolxe

» Va doresc timp
Lun Oct 22, 2012 7:18 am Scris de Zamolxe

» Noi i-am invatat pe egipteni sa faca piramidele
Vin Oct 19, 2012 12:33 pm Scris de Zamolxe

» Senzational codul Bibliei.
Lun Aug 13, 2012 3:39 pm Scris de Zamolxe

» Sfantul Graal se afla in America?
Mar Iul 31, 2012 5:46 pm Scris de Zamolxe

» De la comori blestemate, la OZN-uri: Harta Romaniei misterioase
Mar Iul 31, 2012 5:43 pm Scris de Zamolxe

» Şapte blesteme care au schimbat istoria
Mar Iul 31, 2012 5:41 pm Scris de Zamolxe

» Bucegiul subteran
Mar Iul 31, 2012 5:39 pm Scris de Zamolxe

» TOP 10 evadari uluitoare din inchisori
Mar Iul 31, 2012 5:36 pm Scris de Zamolxe

Septembrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930 

Calendar Calendar

Parteneri
forum gratuit



Surse votare online..
Surse votare online..
Surse votare online..

Relatarea lui Alex Jones, jurnalistul care s-a infiltrat în Bohemian Grove

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Relatarea lui Alex Jones, jurnalistul care s-a infiltrat în Bohemian Grove

Mesaj Scris de Zamolxe la data de Dum Iul 15, 2012 7:10 am

După vestea că liderul nord-coreean Kim Jong
Il a încetat din viaţă, am avut mari îndoieli legate de faptul că
moartea sa s-ar fi datorat unor cauze naturale. Asta pentru că nu cred
în coincidenţe şi cu atât mai mult în acest caz, la nivel global s-au
adunat în ultimul timp prea multe astfel de „evenimente întâmplătoare”,
pentru a fi vorba doar de hazard.



Conform versiunii oficiale, Kim Jong Il a murit pe data de 17
decembrie în urma unui atac de cord în timp ce se afla într-un tren,
deplasându-se spre o destinaţie necunoscută. În mod surprinzător şi
tatăl fostului lider comunist Kim Il Sung (Kim Ir Sen) a murit în urma
unui infarct în 1994, deşi până atunci păruse că e foarte sănătos.

Această moarte neaşteptată îmi aminteşte de un episod asemănător
petrecut în fosta URSS, când, după moartea fostului lider sovietic
Leonid Ilici Brejnev, au mai murit, la scurte intervale de timp, încă
doi preşedinţi, Andropov şi Cernenko, până a fost ales marele reformator
Mihail Gorbaciov, omul pe placul Elitelor Oculte.

În sprijinul ipotezei asasinării lui Kim Jong Il au apărut o serie de
articole pe Internet şi în presa mai puţin „oficială”, din care se
conturează existenţa unui complot şi al unei lupte pentru putere între
grupări oculte şi militare în Asia de Est.

Dictatorul nord-coreean Kim Jong Il a fost ucis sâmbătă
ca urmare a unei lupte majore pentru putere în Asia de Est, potrivit
unor surse din cadrul unor societăţi secrete asiatice şi ale serviciilor
militare de informaţii japoneze.

Asasinarea lui Kim a fost urmată de o serie de arestări ale unor
înalţi funcţionari din poliţia japonează care aveau legături cu Coreea
de Nord, precum şi expulzarea a şase agenţi CIA, susţin sursele
japoneze. Moartea liderului comunist l-a lăsat pe Yasuhiro Nakasone,
spion pentru Coreea de Nord şi agent Rothschild în Japonia, fără o bază
de putere, spun surse din lumea interlopă japoneză.

În Coreea de Nord, în acest timp, există o luptă pentru succesiune
care are loc între facţiunea Rothschild, care doreşte să-l aducă la
putere pe Kim Jong Un, marioneta lor bine instruită şi să înfiinţeze o
bancă centrală Rothschild, şi o clică militară care vrea independenţă
faţă de controlul clanului Rothschild, spun sursele Rothschild şi cele
din lumea interlopă japoneză.

Acţiunea din Asia este legată de o eliminare la nivel mondial a cabalei satanice care a încercat să creeze o dictatură globală.
Sursa: Benjamin Fulford

Presa sud-coreeană sugerează, de asemenea, un complot politico-militar intern cu o posibilă implicare a Statelor Unite:

În timp ce Agenţia Centrală de Ştiri din Coreea de Nord
anunţa luni că domnul Kim a murit de un atac de cord într-un tren, în
timp ce se îndrepta spre o destinaţie necunoscută sâmbăta trecută,
ziarul „Koreea Times” din Seul a publicat titlul, “Apar suspiciuni
legate de cauza morţii”.

Potrivit ziarului, disidenţii nord-coreeni pun la îndoială rapoartele
mass-media, controlate de stat, ale Phenianului, legate de moartea
domnului Kim. Ei au sugerat cu prudenţă că dictatorul ar fi fost
asasinat.

Un analist politic, An Chan-Il, a fost citat spunând că domnul Kim ar
fi fost ucis de elemente din cadrul guvernului nord-coreean care nu
erau de acord cu politicile sale.

“După ce al treilea fiu al acestuia, Jung-Un, a fost numit pentru o
succesiune dinastică la putere, mulţi ofiţeri militari, în special cei
trecuţi de 50 de ani, au fost demişi,” a declarat Dl. An pentru Koreea
Times. “Cred că aceşti oameni ar putea să păstreze resentimente profunde
faţă de Kim şi următorul lider al Coreei de Nord.

“Un zvon care circulă este că de curând un oficial nord-coreean de
rang înalt a fost împuşcat mortal,” a spus el. “Acest lucru nu a fost
încă confirmat, dar astfel de discuţii sunt dovezi că nemulţumirea
mocneşte în rândul unor oameni din Nord.”
În acelaşi articol este menţionată şi o posibilă implicare a Statelor Unite:

Cele mai recente teorii ale conspiraţiei au prins viaţă,
deoarece cu doar câteva ore înainte ca autorităţile nord-coreene să
anunţe moartea lui Kim, oficialii americani au lansat pe surse ştirea că
au realizat progrese în negocierea unui acord cu Coreea de Nord de
suspendare a îmbogăţirii uraniului în schimbul unei reluări a furnizării
de ajutor alimentar de la Washington.
Sursa: NationalPost.com





Related posts:

  1. Miza războiului cu Iranul este banca centrală, nu petrolul
  2. Comentariul unui român deştept
  3. Invazia extraterestră, ultima etapă a instaurării Noii Ordini Mondiale
  4. Destăinuirile unui bancher
  5. Raport al Băncii Mondiale din 1984 despre sterilizări în masă şi măsuri pentru reducerea natalităţii




Categoria:
Conspiraţionisme, Mapamond



Relatarea lui Alex Jones, jurnalistul care s-a infiltrat în Bohemian Grove



de Lidia Teodorescu
Într-un
articol anterior am prezentat Bohemian Club şi modul în care cei
puternici şi bogaţi îşi fac de cap în tabăra anuală de la Bohemian
Grove, California. Ritualuri păgâne, beţii, homosexualitate, astfel de
lucruri şocante se petrec la această întâlnire discretă de mare
anvergură a mai-marilor lumii. Regizorul de filme documentare Alex Jones
s-a infiltrat în Bohemian Grove în luna iulie 2000, devenind astfel
prima persoană care a înregistrat pe bandă video activităţile bizare şi
oculte ale acestui club elitist, exclusiv masculin. Această înregistrare
a fost transmisă în Anglia, Irlanda şi Scoţia pe canalul UK Channel
Four ca fiind partea a treia a unui program special din patru părţi
intitulat „Dominaţia secretă a lumii”. În mod surprinzător, filmul său
nu a avut deloc ecou mediatic, ceea ce dovedeşte încă o dată cât de
puternic este controlul pe care membrii Bohemian Club îl au asupra
difuzării informaţiilor în mass-media.

Alex
Jones a reuşit să intre pe teritoriul de 2700 de acri aflat în
proprietatea clubului californian şi a ieşit după cinci ore, după ce a
filmat ritualul „Cremation of Care”. El a
declarat apoi: „Slavă Domnului că am reuşit să filmez tot, pentru că
altfel nimeni nu m-ar fi crezut! Aproape că nici nu-mi venea nici mie să
cred că e posibil să se petreacă ceea ce am văzut cu ochii mei. Atât de
bizar a fost totul!”
O ştire bombă, ocultată de ani de zile
De
mai bine de 130 de ani, liderii Americii se întâlnesc în ţinutul Sonoma
din California, în luna iulie. De-a lungul timpului au apărut o mulţime
de zvonuri bizare, inclusiv în presa locală, cum că acolo se petrec
lucruri oculte şi stranii. Zvonurile se refereau la ritualuri bizare cu
oameni îmbrăcaţi în robe negre şi roşii şi o statuie gigantică în formă
de bufniţă, de aproximativ 13 m înălţime, având la picioare un altar pe
care ceva sau cineva era sacrificat în fiecare an.
Alex
Jones, fiind gazda unui talk-show de radio, a auzit de mai multe ori
aceste zvonuri. Astfel, s-a hotărât să facă nişte cercetări asupra
subiectului. Spre surprinderea sa, articole din ziare şi reviste
cunoscute (Parade Magazine, Associated Press, Reuters, Sacramento Bee,
Washington Times) confirmă incredibilul. Liderii lumii mergeau anual pe
colinele acoperite de păduri de conifere din nordul Californiei şi chiar
au existat poze cu acea statuie-bufniţă gigantică şi oameni îmbrăcaţi
în robe negre şi roşii.
„Am fost uluit să
constat,” a spus Jones, „că în mai bine de 50 de ani au existat doar
câteva ştiri despre Bohemian Grove, iar modul în care au fost prezentate
m-a convins că aici este vorba de o poveste extrem de dubioasă, ascunsă
cu dibăcie.”
Informându-se despre toate
constrângerile legilor şi Serviciile Secrete care protejază misterele de
la Bohemian Grove an de an în luna iulie, Jones a acceptat provocarea
lui Jon Ronson de la World of Wonder Productions, de „a-i expune opiniei
publice pe cei din Bohemian Grove, filmându-i cu ajutorul camerelor
ascunse şi dezvăluind public activităţile lor. ”
Alex Jones relatează cum a pătruns în Bohemian Grove
Jones
şi ceilalţi membrii ai echipei sale, Violet Nichols şi Mike Hanson,
s-au întâlnit în San Francisco cu nişte cineaşti englezi şi timp de trei
zile au făcut investigaţii, înainte de a încerca să pătrundă în Grove.
Pe 15 iulie 2000, Alex Jones şi Mike Hanson, echipaţi cu două camere de
filmat ascunse şi hotărâţi să se pretindă a fi membri ai Clubului
Bohemian, s-au infiltrat cu succes în interiorul taberei de la Bohemian
Grove.
Întrebarea care suscită cea mai mare
curiozitate este cum au reuşit ei să intre în Bohemian Grove? Iată ce
povesteşte Alex Jones: „Clubul Bohemian se întinde pe nişte dealuri de
300-400 metri înălţime. Există o singură intrare, în partea de nord, o
stradă pavată, numită Bulevardul Bohemian (Bohemian Avenue). Un gard
scund, din sârmă ghimpată, împrejmuieşte întregul perimetru al clubului,
dar acest gard nu are importanţă deoarece relieful este practic
impenetrabil. Bohemian Grove este o cetate naturală. Pantele abrupte ale
dealurilor fac imposibil accesul.
După ce am
fost lăsaţi aproape de Bohemian Grove, am intrat în pădure la
aproximativ 100 de metri de intrarea principală. După ce am trecut de
gardul din sârmă ghimpată, am ajuns într-un şanţ cu apă. Întreaga
suprafaţă de-a lungul străzii pietonale cu pereţii din stâncă a fost
inundată. A trebuit să ne facem drum prin mlaştină, sărind pe ramuri de
copaci rupte sau alte molozuri. După ce am urcat pe un terasament
abrupt, prinzându-ne şi trăgându-ne de radăcinile copacilor, am ajuns
într-o parcare mare, cu sute de maşini. Am văzut vreo două duzini de
angajaţi ieşind din automobile (care erau de toate mărcile, de la
Mercedes-Benz la Ford Tempos). La vreo 100 de metri, printre copaci, am
văzut o parcare mult mai mare, plină cu maşini de lux, modele mult mai
noi. Evident, aceasta era parcarea membrilor Clubului Bohemian.




Au reuşit să păcălească gărzile prefăcându-se membri ai Clubului

Când
intri pe strada principală, şanţul, mocirla şi terasamentul sunt pe
partea dreaptă (spre vest) pe o porţiune de vreo 50 de metri. Mergând
de-a curmezişul şanţului, noi am evitat două puncte de verificare
importante, o baracă mică de pază în partea stângă a străzii şi alta, în
josul străzii la 50 de metri distanţă, pe partea dreaptă. Deşi a fost
foarte bine că ne-am furişat pe lângă cele două puncte de control,
intrând în parcarea angajaţiilor, adevăratele puncte de control se află
în interiorul Bohemian Grove. Astfel mai era un punct de verificare în
mijlocul străzii (o pază compusă din câţiva oameni de la serviciul de
securitate) şi două în partea stângă şi dreaptă, în stilul punctelor de
control germane, cum le vedem în filmele vechi cu războaie.





Ne-am
gândit că ar fi o idee bună să încercăm să luăm unul dintre
camioanetele cu remorca descoperită şi având scaunele capitonate care îi
transportau atât pe membrii clubului Bohemian, cât şi pe angajaţi.
Aşadar, am mers înainte prin pădure în zona de parcare a membrilor
clubului Bohemian şi am aşteptat să fim luaţi de una din acele
camionete. În câteva momente eu şi Mike Hanson eram urcaţi în spatele
unui astfel de vehicul, alături de doi gentlemeni mai în vârstă.





Eu
şi Mike ne prefăceam că avem o discuţie nonşalantă în timp ce am intrat
pe strada principală, întunecată din cauza pereţilor de stâncă, şi ne
apropiam de punctele de control. În cele câteva minute în care am mers
cu camionul, am înregistrat pe casetă o discuţie interesantă, în care
doi membri vorbesc despre preţurile robelor de ceremonie.





Primul
nostru contact cu paza a fost la principalul punct de control. Camionul
s-a oprit şi un bărbat în vârstă cu părul cărunt s-a apropiat şi l-a
privit pe şofer, apoi a trecut în spate ca să ne poată privi pe mine şi
pe Mike Hanson drept în ochi. Probabil a presupus că suntem invitaţi ai
celor doi bărbaţi mai în vârstă care stăteau alături de noi (pentru că
membrilor Bohemian Grove le este permis să aducă invitaţi), motiv pentru
care, din fericire, nu ne-a întrebat cine suntem sau ce facem. Gărzile
ne-au permis să trecem, dar ne-au urmărit cu o privire suspicioasă.





Aşa
am pătruns în interiorul lui Bohemian Grove. Auziserăm atâtea zvonuri
bizare şi acum eram pe punctul de a afla cu adevărat ceea ce se petrece
acolo. Misterul avea să fie rezolvat!”








Peripeţii în interiorul Bohemian Grove

În
următoarele câteva ore, aşteptând evenimentul cel mai important –
ritualul Cremation of Care, pe care intenţionau să-l filmeze – cei doi
reporteri au făcut eforturi să treacă cât mai neobservaţi pentru a nu fi
descoperiţi. Spicuim din relatările lor, ce au văzut în interiorul
taberei:





“În timp ce intram în
Grove, am trecut destul de aproape pe lângă bufniţa de piatră, înaltă de
13 metri care se află pe malul nordic al unui mic lac. Am fost foarte
aproape, la vreo şapte metri, de altarul negru aşezat la baza statuii în
formă de bufniţă. Deja aveam o dovadă că zvonul este adevărat: există o
statuie uriaşă de piatră, în formă de bufniţă; există un altar! Pe
măsură ce pătrundeam în Grove, dincolo de lac, vedeam şi acele mici
cruci din metal, ridicându-se deasupra apei. Ne-a luat între 45 de
minute şi o oră să ajungem la chei, unde se sfârşeşte strada şi maşinile
nu mai pot circula. Drumul se continuă cu o stradă pietonală neagră,
pavată şi cimentată.





Am ajuns lângă
o punte de observaţie care era la o înălţime de 100 de metri, pe
stâncă, cu vedere peste râul Russian River, către orăşelul Monte Rio, în
partea cealaltă. Aşadar, eram pe puntea de observaţie de o oră. Nu era
nimeni prin apropiere. Brusc, a apărut mergând pe drum, un bărbat în
vârstă, de vreo 65-70 de ani, care purta o uniformă de şerif de la ţară,
din ţinutul Sonoma. Nici măcar nu l-am văzut venind. Cred că era
şeriful. Acesta a început să ne vorbească într-un mod codat-conspirativ.





Cu securitatea pe urme





S-a
uitat direct la mine şi a spus: „Ai fost aici în 1913? Eşti unul dintre
cei vechi?” Evident, pentru că aveam doar 27 de ani, bărbatul ştia că
nu am fost pe acolo în 1913 şi că nu făceam parte din cei bătrâni. Mi-am
dat imediat seama că mă testa şi i-am răspuns calm: „Da, sunt cu
Hillbillies”. Ca să explic mai clar, există în jur de 95 de cluburi
diferite în cadrul Taberei de la Bohemian Grove. Toate aceste cluburi
sunt găzduite în conacurile de pe faleze şi au nume şi respectiv membri
diferiţi. Cel mai de elită club este, conform articolelor din presă,
Mandalay, cu Henry Kissinger şi Paul Volcker, foşti preşedinţi ai
Federal Reserve şi alţi lideri ai Noii Ordini Mondiale. Tabăra
Hillbillies din care am pretins eu că fac parte îi are ca membrii pe cei
doi Bush, alături de multe alte persoane cu funcţii notabile în
industria, activitatea bancară, publicitatea şi guvernul Americii.
Bărbatul a zâmbit şi a spus: “Atunci, vă urez o zi bună”. S-a întors şi a
mers mai departe.





Pentru a nu mai
fi atât de expuşi, ne-am gândit să ne ascundem în pădure. Am plecat
înapoi spre chei, departe de faleze şi de puntea de observaţie. Pe la
jumătatea drumului, am observat că eram urmăriţi de doi bărbaţi în
costume negre şi cu ochelari. Am decis să încetinim. Cei doi bărbaţi
care, evident, făceau parte din Serviciul Secret sau erau bodyguarzii
cuiva, au venit la noi şi ne-au întrebat cum ne numim. Ne-am dat numele
false pe care ni le aleseserăm şi le-am spus că suntem membri ai
clubului Hillbillies.





Cei doi ne-au
spus: “Liniştiţi-vă! Nu vă stresaţi atât şi simţiţi-vă bine” – o temă
care s-a reluat şi mai târziu. Avuseserăm două întâlniri cu oameni din
cadrul taberei şi deja credeam că eram urmăriţi. I-am spus lui Mike că
trebuie să mergem într-o zonă cât mai populată, unde se întâlnesc
membrii din Bohemian Grove, şi să ne amestecăm printre ei. Am fost în
câteva cluburi şi aproape că ne-am dat de gol falsele identităţi. Am
intrat şi am băut, pentru că ni s-a oferit vin şi toată lumea bea
copios. Apoi ne-am întors în stradă şi am văzut o zonă amenajată pentru
petrecere în aer liber, unde se aflau sute de mese aranjate pentru o
petrecere sau o conferinţă.





Vroiam
să ne ascundem cumva între dealuri. Ne-a luat vreo 20 de minute să
ajungem în singurul loc înconjurat de dealuri, unde se putea ajunge şi
pe jos. La un moment dat, unii dintre angajaţi au început să ne întrebe
de ce nu folosim o camionetă. Noi le-am răspuns că vroiam să facem
mişcare, motiv pentru care ei au început să fie suspicioşi. Aşadar ne-am
întors în tabăra Web unde ne-am făcut comozi. (Taberele au diferite
nume, cum ar fi: Lost Boys –Băieţii Pierduţi, Doom –Soarta, Dragon
–Dragonul etc.) Am stat aşa o oră, reîncărcându-ne camerele ascunse.”





Procesiunea macabră





O
dată cu lăsarea serii, cei doi jurnalişti au avut confirmarea faptului
că urmează să se desfăşoare ritualul despre care auziseră zvonurile
bizare. Să îi dăm din nou cuvântul lui Alex Jones:





“Deja
umbrele începeau să se lungească şi mai era puţin până să se lase
întunericul. Am început să auzim un cântec bizar, iar sunetele veneau de
undeva de jos, dinspre strâmtoare. Am mers înapoi în acel loc. În
drumul nostru, am văzut sute de bărbaţi cântând un fel de litanii sub
copacii uriaşi. Era ceva asemănător unui roman fantastic. Mă aşteptam în
orice moment, să văd apărând un dragon. Erau cranii uriaşe, agăţate sub
reflectoare, bufniţe cu ochii luminaţi şi alte simboluri satanice,
macabre, pe care acum le puteam vedea datorită reflectoarelor foarte
mari.





Petrecăreţii au încetat
cheful şi au plecat şi ei pe nişte cărări, spre lac. Ne-am decis să ne
amestecăm cu ei şi să îi urmăm oriunde s-ar duce. Am mers spre partea
estică a lacului aproximativ 100 de metri, vizavi de capătul nord al
lacului unde se află idolul şi altarul. În timp ce mergeam în jurul
lacului, singurul bărbat de culoare pe care îl văzusem până atunci, un
bărbat foarte mare şi puternic, ne-a văzut pe mine şi pe Mike Hanson
mergând foarte repede în comparaţie cu ceilalţi din aglomeraţie (noi
vroiam să găsim un loc bun în partea estică a malului ca să putem filma
ritualul Cremation of Care, intuind că zvonurile aveau să se
adeverească).





Bărbatul ne-a spus:
„Nu vă agitaţi! Luaţi-o uşurel! Grijile lumii nu sunt pe umerii voştri!
Nu ar trebui să mergeţi atât de repede.” Apoi ne-a dat două programe
colorate. Pe copertă era Moloch, bufniţa uriaşă, cu un corp în flăcări
la poalele statuii (programul poate fi văzut la infowars.com). De
asemenea, un mic demon cu iniţialele PJ, în colţul coperţii, în partea
stângă jos (de asemenea le puteţi vedea în filmul meu Dark Secrets: Inside Bohemian Grove).
Ritualul de pe malul lacului
Mii
de bărbaţi au început să se strângă pe malul estic. Slujitorii
personali ai membrilor clubului (spre deosebire de angajaţii Bohemian
Grove, care purtau cu toţii tricouri roşii şi care nu au avut voie să
fie prezenţi la ritual) au început să pună scaune pentru cei dintre ei
care erau mai în vârstă. Soarele era acum de mult apus. Era întuneric
complet şi nu puteam vedea nici măcar malul celălalt al lacului. Mulţi
lilieci zburau de jur-împrejur şi deasupra apei era multă ceaţă (este
multă ceaţă în nordul Californiei). Era o atmosferă înspăimântătoare. La
un moment dat, a început să se ridice părul pe mine.
Din
pădure au apărut pe neaşteptate treizeci de „preoţi” îmbrăcaţi în robe
negre, cu feţe de morţi, pictate şi cu un bărbat îmbrăcat gen Grim
Reaper (stil macabru simbolizând personificarea morţii promovat de o
formaţie heavy metal cu acelaşi nume, n.n.) tragând de o cuşcă în care
se afla un corp legat pe care l-a pus într-o barcă. Barca a dus acel
trup legat până în faţa marelui preot care stătea la picioarele
bufniţei, lângă scările circulare de la baza acesteia. Apoi doi preoţi
îmbrăcaţi în negru au „spălat” trupul ce urma să fie sacrificat, după
care l-au dus în faţa bufniţei. Ritualul era însoţit de o zguduitoare
înregistrare audio. Cu urlete disperate, corpul cerea îndurare pentru
viaţa sa. Preoţii au refuzat şi l-au dus în faţa altarului. „Minunata
bufniţă” le-a spus să ardă trupul (ceremonie pe care au numit-o
„înlăturarea grijilor”) care arăta ca o fiinţă umană, îmbrăcată în
negru. Deasupra altarului se afla o lampă mare din stâncă pe care au
numit-o „flacăra eternă”.
Marele Preot a luat o
torţă pe care a aprins-o de la acea flacără. Trupul a cerut din nou
îndurare. Preotul a coborât cu multă dificultate, deoarece era atât de
bătrân, încât de-abia mergea şi a dat foc rugului. A spus că va citi
semnele ce vor apărea în rămăşiţele focului, după o tradiţie ocultă.
Corpul continua să zbiere în dureri. Dintr-o dată, toate acele cruci pe
care le văzuserăm de-a lungul malului, în timpul zilei, au izbucnit în
flăcări. Aşadar, am fost martorul unui eveniment ca în pictura medievală
a lui Hieronymus Bosch: Viziunea Iadului (cruci metalice arzând, preoţi
în robe roşii şi negre, iar marele preot în robă gri cu o tiară roşie,
un trup arzând strigând în dureri, o statuie uriaşă a unei bufniţe cu
coarne). Da, liderii mondiali se ocupă cu aceste activităţi! Era mai
mult decât straniu tot ce se petrecea acolo. După ce s-a terminat
ritualul, bărbaţii au ieşit din rânduri şi s-au îndreptat către marele
conac înconjurat de copacii uriaşi.”




Zguduiţi
de aceste evenimente bizare, cei doi ziarişti s-au hotărât să
părăsească imediat tabăra: „Nu am avut nicio problemă la plecare,”
relatează Alex Jones. „Am trecut exact prin faţa paznicilor şi am ajuns
pe aleea principală, Bohemian Avenue.
Este mult mai uşor să ieşi din
Grove decât să intri, pentru că mulţi dintre aceşti lideri mondiali ies
din tabăra de la Grove pentru a merge în micul orăşel Monte Rio. Femeile
nu sunt admise în Bohemian Grove, dar ei merg în baruri să petreacă cu
prostituatele care sunt aduse din toată lumea, special pentru ei.”








Concluzia
jurnalistului? „Această întâmplare mi-a schimbat cu adevărat viaţa. Am
fost martor la acel ritual pe care unii oameni încearcă să-l apere
spunând: „o, este vorba doar de distracţie, într-o frăţie” şi ei chiar
cred acest lucru! Aceasta este o poveste care trebuie spusă, deşi se
încearcă suprimarea ei. Vă rog să împrăştiaţi vestea în orice colţ al
lumii!”








Vă recomandăm să vizionaţi filmele jurnalistului Alex Jones:

Dark Secrets: Inside the Bohemian Grove (2000) http://video.google.com/videoplay?docid=-82095917705734983




The Order of Death (2006) http://video.google.com/videoplay?docid=2500924140588760933





şi să vizitaţi arhiva de articole despre Bohemian Grove:
http://www.prisonplanet.com/archive_bohemian_grove.html








Citiţi şi:




Cei puternici şi bogaţi îşi fac de cap în tabăra de la Bohemian Grove
Illuminati-i şi sinistra aristocraţie neagră a planetei
Societatea secretă THULE l-a antrenat pe Hitler, prin ritualuri satanice, să devină Antichristul

yogaesoteric
ianuarie 2008





Societatea secretă THULE l-a antrenat pe Hitler, prin ritualuri satanice, să devină Antichristul





Această organizaţie ocultă a influenţat toate lojele masonice şi societăţile
secrete din Germania anilor 1920


de George Preda

În
ascensiunea lui Hitler şi evenimentele care au precedat al doilea
război mondial, ca şi pe parcursul acestuia, aspectele oculte şi magia
neagră au jucat un rol foarte important. Deşi istoria oficială nu le
acordă prea mare importanţă, toate aceste elemente oculte au contribuit
din plin la drama cu care s-a confruntat societatea umană la jumătatea
secolului XX (ne referim la al doilea război mondial). Numai prin
desluşirea şi punerea cap la cap a tuturor indiciilor de natură ocultă
putem înţelege cu adevărat cum a fost posibilă această conflagraţie
planetară şi ce forţe s-au aflat în spatele ei.

În
ultimii ani au fost publicate din ce în ce mai multe informaţii care
conturează acelaşi scenariu: apartenenţa lui Hitler la societăţi secrete
care practicau magia neagră i-a înlesnit acestuia ascensiunea politică
şi dobândirea unor anumite capacităţi charismatice, care l-au ajutat să
manipuleze populaţia civilă şi militarii celui de-ai treilea Reich.
Totodată, planurile sale de stăpânire a lumii seamănă foarte mult cu
politica „Noii Ordini Mondiale” şi au fost cu siguranţă în deplin acord
cu planurile francmasoneriei mondiale.
Detalii
inedite vin să contureze peisajul bizar al preocupărilor lui Hitler
pentru magie neagră şi ocultism: se vorbeşte despre faptul că el ar fi
fost posesorul unui fragment din lancea care se presupune că l-a ucis pe
Iisus (şi că CIA a reuşit să fure acest fragment chiar înainte de
înfrângerea lui Hitler), despre magicieni tibetani prezenţi în anturajul
său, despre importanţa pe care o acorda predicţiilor astrologice, etc.
Simbolul specific nazismului este varianta răsturnată (întoarsă şi deci
malefică) a străvechiului simbol spiritual, profund benefic, al
svasticii. Se pare că ocultiştii secolului trecut identificaseră în
persoana lui Hitler, încă din anii ’30, Antichristul.
Nu
doar Hitler, ci toate personajele importante ale Germaniei Naziste
făceau parte din societăţi secrete şi loji masonice, având o orientare
predilectă către satanism şi magie neagră. Mai ales după 1920,
ocultismul şi ritualurile sataniste, de magie neagră au proliferat în
mediul politic german. Pe baza acestor informaţii s-a afirmat chiar că
al doilea război mondial a fost un sui-generis ritual satanic cu un
număr imens de victime sacrificate în beneficiul forţelor întunericului
şi răului.
În acest articol
vă prezentăm doar una dintre societăţile secrete ale Germaniei naziste,
urmând să detaliem acest subiect incitant în alte articole viitoare din
cadrul rubricii noastre speciale „Fapte incontestabile care probează
realitatea conspiraţiei planetare”.
Societatea secretă Thule
În
Germania, după sfârşitul primului război mondial, au proliferat lojile
masonice şi societăţile secrete. Societatea secretă Thule este în
aparenţă doar una dintre ele, dar în realitate a jucat un rol crucial.
Climatul socio-politic de atunci din Germania era confuz, sub influenţa
înfrângerii suferite în primul război mondial şi a tratatului de la
Versailles. Anarhia a făcut posibilă instaurarea Republicii
Revoluţionare Socialiste, condusă de muncitori şi soldaţi, în 1918, dar
aceasta a fost urmată la scurt timp de o revoluţie ultranaţionalistă în
spatele căreia se află, alături de alte loji masonice, societatea
secretă Thule. Toate personajele cheie ale acelei perioade au în mod
straniu în comun apartenenţa la diferite loji masonice sau grupări
oculte şi o preocupare chiar obsesivă pentru ocultism şi magie neagră.
Societatea
secretă Thule a fost fondată la Munchen, în 1918, printre fondatorii
săi personajul cheie fiind Rudolf Glauer (1875-1945), care şi-a schimbat
ulterior numele într-unul mult mai pompos – Baronul Heinrich von
Sebottendorf. Ordinul Thule poate fi considerat „progenitura” Ordinului
Germanic creat în 1912 şi condus de acelaşi von Sebottendorf, care este
totodată autorul unor broşuri despre ritualuri masonice. „Doctrina”
Ordinului Thule se baza pe ideile lui Guido von List, care s-a inspirat
din lucrările Societăţii Teosofice ale Helenei Blavatsky şi a dezvoltat
teoria „rasei Ariene pure”. Cel care avea însă să împingă la extrem
aceste teorii a fost Jorg Lanz von Liebenfels, aşa-numitul „părinte al naţional socialismului”, de asemenea membru Thule.
Societatea
Thule a pus bazele ideologiei celui de-al treilea Reich, în care
regăsim supremaţia rasei germanice, dar şi aşteptarea unui „Mesia” care
să repună în drepturi rasa germanică, ducând-o la supremaţia planetară –
Adolf Hitler a fost identificat încă de timpuriu cu acest Mesia,
deopotrivă fiind asimilat şi cu Antichristul.
Ca
o paranteză, denumirea însăşi de cel de-al treilea Reich (cel de-al
treilea Imperiu) ţine de propaganda nazistă. Cronologia şi ideile
naziste recunosc ca prim imperiu „Imperiul Roman al naţiunii germane”
(Imperiul medieval germanic, între secolul IX-1806), cel de-al doilea
Reich fiind Germania unificată de cancelarul Otto von Bismark în 1871.
Câţiva dintre membrii Thule
Enumerăm
în continuare doar câteva nume celebre ale membrilor Thule, pentru a vă
oferi o imagine a influenţei şi importanţei acestui ordin secret.
Funcţiile politice menţionate nu sunt cele din momentul creării
ordinului, ci poziţiile pe care respectivii le-au ocupat în urma
ascensiunii politice a lui Hitler.



1. Baronul Rudolf von Sebottendorf, mare maestru al ordinului



2. Guido von List, maestru al ordinului, ocultist



3. Jörg Lanz von Liebenfels, maestru al ordinului, „autorul” ideologiei celui de-al treilea Reich



4. Adolf Hitler, Führer, cancelar al celui de-al treilea Reich şi şef suprem al SS



5. Rodolf Hess, adjunctul Führer-ului



6. Hermann Göring, mareşal şi comandant SS



7. Henrich Himmler, comandant SS şi ministru al Reich-ului



8. Alfred Rosenberg, ministru al Reich-ului şi conducător al naţional-socialiştilor



9. Dr Hans Frank, conducător al naţional-socialiştilor şi guvernator al Poloniei



10. Julius Streicher, a jucat un rol important în propaganda nazistă



11. Dr Karl Hausholer, general de brigadă



12. Dr Gottfried Feder, secretar de stat



13.
Dietrich Eckart, redactor şef al publicaţiei extremiste "Völkisher
Beobachter" (Observatorul Poporului), de fapt revista Ordinului Thule



14. Bernhard Stempfle, confesorul lui Hitler şi prietenul său intim



15. Theo Morell, medicul personal al lui Hitler



16. Franz Gürtner, şeful poliţiei din Munchen



17. W. O. Schumann, Dr şi profesor la Facultatea de ştiinţe din Munhen



18. Trebisch-Lincoln, ocultist şi clarvăzător din Himalaya
Unii
autori menţionează divizarea societăţii Thule în două ramuri, una pur
ocultă, aşa-zis esoterică, din care se pare că făcea parte şi celebrul
Rudolf Steiner, fondatorul doctrinei antropozofice şi o ramură
„exoterică” cu preocupări conspiraţionist-politice.
Conspiraţia orchestrată de Ordinul Thule
Influenţa
ordinului Thule asupra evenimentelor din Germania anilor 1918-1920 care
au dus la formarea Partidului Nazist (Naţional Socialist) şi alegerea
lui Adolf Hitler ca lider al acestuia şi lider al celui de-al treilea
Reich nu s-a făcut niciodată în mod deschis, societatea
nemanifestându-se vizibil pe scena politică. Cu toate acestea
simbolurile sale (pumnalul şi svastica) se regăsesc în timpul
„contrarevoluţiei” din 1919, iar ideologia sa (partea care putea fi
făcută publică) este chiar ideologia celui de-al treilea Reich.
După revoluţia comunistă din Bavaria din 1918, Societatea Thule a devenit centru al subculturii contrarevoluţionare. S-a organizat o reţea de spionaj şi ascunzătoare de arme. Încăperile clubului Thule au devenit cuibul rezistenţei revoluţiei.
Partidul
Muncitoresc a fost creat de Anton Drexler cu acordul lojii Thule, iar
Hitler a fost la început un simplu spion infiltrat de membrii Thule în
acest Partid. El a devenit curând un membru activ şi influent. Peste
doar patru luni de la intrarea lui Hitler în Partidul Muncitoresc,
acesta îşi schimbă numele în Partidul Naţional-Socialist Muncitoresc
(cunoscut şi ca Partidul Nazist) şi adoptă simbolul svasticii inversate
(simbolul societăţii Thule) ca emblemă.
Începând
1919 societatea Thule a generat formarea unui mare număr de grupări
secrete şi loji masonice din care au ajuns să facă parte toate
personajele politice şi militare importante, fără însă să ştie că astfel
au intrat pe linia de influenţă controlată de Ordinul Thule.
În
noiembrie 1919 societatea face una dintre puţinele sale declaraţii
publice: „Vom lupta până când svastica va triumfa la sfârşitul acestei
epoci întunecate”. Împreună cu alte grupări ultranaţionaliste, Thule a
antrenat luptători şi a acumulat arme în secret. Nu întâmplător, în
timpul contrarevoluţiei care a adus la putere Partidul Nazist armele
cele mai uzuale erau pumnalele cu semnul svasticii pe mâner (adică
ambele simboluri ale grupării Thule).
Masca spirituală a ideologiei Thule
Aparent,
Societatea Thule credea în "comunicarea cu o ierarhie a Supraoamenilor –
Conducătorii Secreţi ai Celui de-al Treilea Ordin". Calitatea
care le făcea pe aceste fiinţe supraoameni era spiritualitatea lor
ocultă. Chiar numele ales – Thule – vine de la denumirea tradiţională a
unui centru spiritual ascuns unde este tezaurizată spiritualitatea
planetară şi unde locuiesc marii înţelepţi care veghează asupra planetei
noastre. Mai mult, ei credeau în Doctrina Secretă a
d-nei Blavatsky, în care ea afirmă că anumiţi supraoameni au
supravieţuit distrugerii Atlantidei păstrându-şi înaltul nivel de
conştiinţă pe care-l aveau. Aceşti supraoameni erau Arienii.
Aceste
două credinţe s-au combinat într-una singură prin Societatea Thule şi
Hitler, fiind însă complet întoarse şi pervertite, şi culminând cu
genocidul celui de-al doilea război mondial. Atunci când un grup de
oameni introduce în structura ideilor sale aşa-zis spirituale faptul că
ei sunt în mod inerent superiori unui alt grup de oameni, genocidul este
inevitabil. Trevor Ravenscroft, autorul excelentei lucrări “The Spear of Destiny” (Lancea Destinului) revelează practicile magice folosite de această societate secretă, care dovedesc indubitabil faptul că aici nu este vorba nici de spiritualitate, nici de idealuri înalte, ci pur şi simplu de satanism şi demenţă.
Satanism şi magie neagră, practica ocultă a societăţii Thule
Membrii societăţii secrete Thule erau satani şti care practicau magia neagră şi erau
"preocupaţi să-şi coboare nivelul propriu de conştiinţă - cu ajutorul
ritualurilor pe care le realizau - la nivelul de conştiinţă al
inteligenţelor diabolice, non-umane din univers, pentru a obţine
mijloace de comunicare cu acestea." (Ravenscroft, p. 161). Ravenscroft
afirmă de asemenea, că "participarea la aceste ritualuri
sadice trezea în participanţi viziuni penetrante ale Inteligenţelor
Malefice, care le acordau acestora puteri magice fenomenale."
În
interiorul acestei societăţi secrete se practica o formă de Magie
Sexuală care provenea de la o lojă al cărei membru era şi Aleister
Crowley. Crowley a fost recunoscut ca fiind cel mai de frunte adorator
al lui Satana din secolul al 19-lea. "Originile acestei magii medievale
pot fi găsite la francmasonul Robert Little, fondatorul Societăţii Rozicrucienilor în anul 1865.” (Ravenscroft, Spear of Destiny, p. 164-5).
„Societatea Thule organiza în mod regulat şedinţe oculte, în timpul cărora ei comunicau cu demoni care le apăreau ca spirite călăuzitoare.
Dietrich Eckart, Alfred Rosenberg şi Adolf Hitler îl invocau pe
Antichrist să se manifeste la şedinţele mediumice ale Grupului Thule din
Munchen." (Ravenscroft, Spear of Destiny, p. 168)
Eckart
este un alt personaj-cheie, deoarece el avea convingerea că spiritul
său călăuzitor îi încredinţase privilegiul de a-l pregăti pe “Cel Măreţ
care va veni”, Antichristul. “De la începutul asocierii lor, Eckart a
crezut că Hitler era Antichristul, de aceea nu a precupeţit nici o
cunoaştere ocultă, ritual, sau perversiune în dorinţa lui de a-l
„antrena” pe Hitler pentru acest rol. Odată ce pregătirea lui a fost
completă, Hitler a fost „renăscut”, înzestrat
cu acea putere superpersonală şi cu hotărârea de care avea nevoie pentru
a-şi împlini mandatul ce-i fusese predestinat." (p. Ravenscroft, p.
93-4). Hitler în nebunia sa, chiar a egalat această renaştere”a sa cu renaşterea din credinţa creştină.
Pentru
a fi foarte clar, sublinem că “sacralitatea rituală” menţionată aici şi
maimuţărită de membrii Thule este o “sacralitate” satanică. Ritualurile satanice
sunt de fapt activităţi nefaste realizate pentru a permite energiilor
demoniace să se manifeste în participanţi. Aceste activităţi sunt
psalmodierile blasfemiatoare, rostirea unor formule de magie neagră şi
alte acţiuni de acest gen, toate plănuite în detaliu, cu mare grijă.
Efectul acestora este devastator, din cauza forţelor demoniace care se
revarsă asupra participanţilor, producându-le experienţe interioare
teribile care pur şi simplu le schimbă viaţa.
Ravenscroft
interpretează efectele acestor ritualuri asupra lui Hitler:
"...perversiunile sexuale au jucat un rol central în viaţa lui Hitler...
perversiunile sexuale monstruoase au fost centrul întregii sale
existenţe, sursa puterilor sale mediumice şi de clarviziune şi motivaţia
din spatele fiecărei acţiuni prin care el s-a răzbunat în mod sadic pe
umanitate." (Ibid., p. 171).

Citiţi şi:
Dezvăluirile lui Franz Bardon despre macabrele ritualuri ale lojei FOGC - Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur


yogaesoteric




Dezvăluirile lui Franz Bardon despre macabrele ritualuri ale lojii FOGC - Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur



de Mihaela Gheorghiu
O
oribilă grupare masonică activa în anii treizeci şi, după unele
dezvăluiri, mai activează şi astăzi. Formată din 99 de importanţi oameni
politici şi de afaceri, ea caută să acapareze putere şi bani prin
invocarea unor entităţi demoniace. Pacturi semnate cu sânge, ritualuri
macabre practicate la Solstiţiul de vară. Admiterea unor noi membrii
doar prin tragerea la sorţi a morţii unuia dintre cei existenţi. Atacuri
de natură paranormală pentru anihilarea celor care se opun planurilor
lor. Sunt câteva din mârşăviile acestei grupări din care a făcut parte
şi Adolf Hitler.

Cel
care a atras atenţia asupra acestei oribile grupări masonice a fost
Franz Bardon, considerat unul dintre cei mai mari ocultişti moderni şi
încarnarea unei fiinţe superioare, a cărei misiune era trezirea
spirituală a oamenilor. Între anii 1920 şi 1930 el a ţinut mai multe
reprezentaţii pe teritoriul Germaniei în cadrul cărora demonstra
publicului existenţa planurilor subtile cu ajutorul extraordinarelor
sale capacităţi paranormale. În acea perioadă era cunoscut sub numele de
Frabato – de la FRAnz BArdon Troppau Opava (Opava fiind oraşul în care
se născuse, iar Troppau numele german al aceleiaşi localităţi).
De-a
lungul vieţii sale, Franz Bardon s-a confruntat cu multe piedici, mai
ales din partea lojii masonice Ordinul Francmasonic al Centurionului de
Aur şi a naziştilor. A fost în repetate rânduri ameninţat cu moartea,
arestat, torturat şi chiar închis într-un lagăr nazist timp de trei ani
şi jumătate. Cu puţin timp înainte de terminarea războiului, în 1945 a
fost condamnat de nazişti la moarte. Chiar înainte de executarea
sentinţei, închisoarea unde era întemniţat a fost bombardată şi el a
reuşit să scape, fiind salvat de sub ruine de câţiva tovarăşi de
detenţie. A stat ascuns până la sfârşitul războiului, apoi a reuşit să
ajungă în oraşul său natal, pe teritoriul de azi al Cehiei.
În
iulie 1958, cu puţin timp înainte de a muri, Franz Bardon i-a
încredinţat secretarei sale Otti Votavova planul unei cărţi
auto-biografice şi misiunea de a o publica după moartea sa.
Manuscrisul, finalizat de Votavova şi corectat de un apropiat de-al său,
Dieter Ruggeberg, a fost publicat abia în 1979 sub titlul "Frabato
Magicianul". În această carte sunt descrise pentru prima oară acţiunile
malefice ale grupării ultra-secrete Ordinul Francmasonic al
Centurionului de Aur (în limba engleză Freemasonic Order of the Golden
Centurion - FOGC).
În
Epilogul acestei cărţi, Dieter Ruggeberg face câteva completări privind
legăturile dintre loja FOGC şi nazişti care explică de ce aceştia din
urmă îl vânaseră cu atâta înverşunare pe Bardon:
"În
cele ce urmează, aş dori să dezvălui câteva lucruri pe care Otti
Votavova le ştia direct de la Franz Bardon. Astfel, Adolf Hitler a fost
membru al lojii 99. Î n afară de asta,
Hitler şi câţiva dintre prietenii săi intimi au fost membri ai
„Ordinului Thule”, reprezentând instrumentul extern al unui grup de
puternici practicanţi ai magiei negre din Tibet, care foloseau membrii
acestui ordin pentru a-şi atinge scopurile. Pentru a se camufla, Hitler
avea o mulţime de dubluri care îl reprezentau în diferite ocazii.
Din
pricina neglijenţei lui Wilhelm Quintscher (Rah Omir Quintscher),
discipolul şi prietenul lui Bardon, care nu a ars corespondenţa sa cu
acesta, deşi fusese rugat să o facă, Bardon a intrat în atenţia
naziştilor din ce în ce mai mult. El a fost arestat împreună cu
Quintscher. În timp ce erau biciuiţi, Quintscher n-a mai rezistat, şi-a
pierdut controlul şi a rostit o formulă kabalistică; imediat după
aceasta, cei care îl torturau au paralizat pe dată, complet. Mai târziu,
după ce a anulat efectul formulei, el a fost împuşcat din răzbunare.
Lui
Franz Bardon i s-au oferit poziţii înalte în cel de-al treilea Reich de
către Adolf Hitler, cu condiţia să-l ajute să câştige războiul
folosindu-se de puterile sale magice. Mai mult, Franz Bardon urma să-i
dezvăluie lui Hitler adresele celorlalte 98 din 99 de loje, răspândite
în întreaga lume. Când a refuzat să colaboreze, el a
fost expus celor mai nemiloase torturi. Printre altele, făceau operaţii
pe trupul lui, pe viu, fără să folosească narcotice. Gleznele i le-au
strâns cu inele de care erau atârnate bile foarte grele din metal.[…]
După război, Franz Bardon a aflat, cu ajutorul puterilor sale magice, că
Adolf Hitler îşi găsise scăparea peste hotare. De teama s ă nu fie recunoscut, acesta îşi făcuse numeroase intervenţii chirurgicale faciale".
Ordinul francmasonic al centurionului de aur
Informaţii
despre această lojă erau cunoscute şi în gruparea Ordo Templi Orientis
(OTO) a lui Aliester Crowley – cel care îşi spunea "Bestia" – şi
ulterior în gruparea "Fraternitas Saturni", desprinsă din OTO. Guido
Wolther (numit şi Master Daniel) care a fost multă vreme conducătorul
Fraternitas Saturni şi care avea gradul 33 a făcut în 1960 dezvăluiri
uluitoare despre ritualuri de magie neagră ale FOGC, care confirmă şi
completează dezvăluirile lui Franz Bardon din 1958.
"Jurământul
celor 25 de ani a expirat, iar acum limba mea nu mai este pecetluită şi
pot dezvălui anumite lucruri" şi-a început Guido Wolther confesiunea.
"Membrii acestei «asociaţii magice» nu sunt în mod cert nişte catolici
pioşi. Sunt absolut sigur şi afirm cu cea mai mare certitudine: da, a
existat o lojă FOGC şi s-ar putea să mai existe şi astăzi. Dar din
anumite motive nu vreau să spun mai mult despre aceasta. Nu pentru că aş
tremura de frică, ci din loialitate fraternă pentru membrii ei, pe care
nu îi pot numi din motive evidente. Până la urmă, să nu uităm că vorbim
despre 99 de bărbaţi situaţi la cele mai înalte niveluri în politică şi
finanţe. Însă ceea ce mi se permite să spun despre această lojă voi
spune.
Numărul membrilor ei
este de trei ori 33, adică 99. Sunt deci 99 de grade şi fiecărui grad îi
este alocat un număr. Cel de-al o sutelea loc este ocupat de demonul
lojii cu care fiecare membru face un pact semnat cu sânge. În momentul
admiterii, neofitul semnează că la moartea sa, averea pe care o are va
aparţine lojii. Nu există titluri speciale, ci doar aceste numere.
Marele Maestru are numărul 99, nu unu. De la 1 la 33 sunt ucenicii, de
la 34 la 66 calfele şi de la 67 la 99 maeştrii.
Ţinuta
pentru ucenici (de la 1 la 33) este următoarea: la întâlnirile festive
şi regulare robă, şorţ cu margine albastră şi inelul lojii. La ritualuri
magice se adaugă o mantie albastră. Pe lângă robă şi mantie, ei mai
poartă o mască albastră care le acoperă jumătatea superioară a feţei.
Gradele
de la 34 la 66 (calfele) poartă robă, şorţ cu margine roşie, două
rozete, eşarfă şi bijuterii la gât. La ritualurile magice au mantii
roşii cu şnur auriu şi inelul lojii.
Gradele
de la 67 la 99 (maeştrii) poartă robe, şorţuri cu margine roşie şi
neagră, trei rozete aurii, eşarfă, bijuterii la gât şi inel. În plus ei
au şi spadă. În timpul ritualurilor magice au mantii negre şi şnur
auriu. Marele Maestru are dreptul să poarte mantie aurie şi mască aurie.
Măştile celorlaţi maeştrii sunt negre. "Strângerea de mână" specifică
este aceeaşi pentru toate cele 99 de grade şi constă în strângerea
reciprocă a încheieturilor".
Intenţia
lor este să avanseze cât mai mult în grad şi să acumuleze cât mai multă
influenţă, putere şi bani. Regula de bază este respectarea strictă a
cuvintelor Marelui Maestru. Cei care vor să fie admişi trebuie să fie
membrii ai lojilor masonice regulare şi să aibe un nivel de cunoştinţe
magice foarte mare. Ei trebuie să fie persoane influente în viaţa
publică, independente din punct de vedere economic sau cel puţin să aibe
prieteni influenţi. Se vede că nu este foarte uşor să ajungi în acest
cerc.
După admitere,
fiecărui membru i se alocă un aşa numit demon subordonat. După aceasta
urmează pactul cu demonul lojii, care este pecetluit cu sânge. Opiniile
sunt divergente, dar pot să spun cu certitudine că loja venerează în mod
obişnuit doi demoni. Primul este Belphegor şi celălalt este Ashmodeu,
după cum menţionează şi Quintscher. Orice magician expert în evocări
ştie că lucrurile nu merg prea uşor cu aceştia doi, întrucât sunt foarte
şmecheri, brutali şi însetaţi de sânge în adevăratul sens al cuvântului. Primul lucru pe care
îl învaţă neofitul este ritualul de adorare al acestor doi demoni, la
fel ca şi metoda prin care pot fi chemaţi şi evocaţi."
Viaţa sau moartea membrilor FOGC sunt decise de bile
În
ciuda faptului că unii autori precum Adolf Hemberger pretind că FOGC nu
este o grupare masonică, pe motiv că gradele sale nu au nume,
descrierea lojii arată o structură tipic masonică. Există aceleaşi trei
niveluri numite ucenic, calfă şi maestru ca în masonerie. Aceleaşi
ritualuri satanice de adorare, membrii poartă şorţul masonic, iar pe
emblema lojii apar cele două coloane prezente în orice templu masonic,
totul fiind dominat de o imensă reptilă (!).
Iată
cum descrie Adolf Hemberger gruparea: "În 1840 lângă Munchen, în
Germania a fost fondată o lojă având ca membrii oameni de afaceri,
industriaşi şi cetăţeni cu poziţii sociale înalte. Această lojă a
existat până în 1933. Din gruparea secretă nu puteau face parte decât 99
de bărbaţi. În mod similarr cu ruleta rusească (practicată şi în cadrul
Ordinului Asasinilor care a activat la trecerea dintre secolele XIX şi
XX în Europa Centrală) la fiecare cinci ani, dacă între timp nu murea
vreunul dintre membrii, se organiza un ritual în seara zilei de 23
iunie. (Pe 23 iunie este un moment astrologic de mare importanţă -
Solstiţiul de vară, cu semnificaţie creştină, fiind ajunul sărbătorii
Sfântului Ioan Botezătorul, n.n.). Acest candidat la moarte este
sacrificat demonului lojii în schimbul serviciilor aduse. Candidatul
era ales prin tragere la sorţi şi cel sortit morţii trebuie să se
sinucidă în timpul întrunirii bând o otravă letală. În urma
sacrificiului este acceptat un nou membru căruia i se alocă imediat un
loc, un număr şi un demon subordonat lui, fiind iniţiat în aceeaşi zi în
tehnicile de magie neagră ale lojii. Fiecare membru este legat de
demonul lojii printr-un pact pecetluit cu sânge.
Guido
Wolther face o descrierea mai detaliată a desfăşurării sângerosului
ritual: "Din cinci în cinci ani sunt admişi noi membrii. Aceasta
înseamnă în mod evident că pentru a intra un nou membru, unul dintre cei
99 trebuie să dispară, din moment ce numărul membrilor rămâne constant,
iar această dispariţie trebuie "aranjată" cumva. Toţi membrii, inclusiv
Marele Maestru participă atunci la un ritual. Într-un săculeţ negru
sunt puse 99 de bile din care 98 sunt albe şi una este neagră. Dacă
Marele Maestru trage bila neagră are dreptul să refuze de trei ori
această bilă. Este oricum puţin probabil ca Marele Maestru să tragă de
trei ori consecutiv bila neagră. Bardon pretinde că acest lucru s-a
petrecut cu câţiva ani înainte de preluarea puterii de către Hitler în
Germania".
"Loja FOGC a
acţionat mereu în culise, continuă Guido Wolther. Mulţi dintre membrii
săi au devenit în timpul războiului membrii ai Wermacht, alţii au ajuns
de partea Aliaţilor. Unii au murit în război, dar opt dintre ei au
supravieţuit şi s-au reunit la Munchen în 1947 la fostul sediu. Semnele,
simbolurile, cuvintele şi sigiliile demonilor alocaţi fiecărui membru
au fost încredinţate unui tânăr soldat din Marina Germană şi apoi mie,
care le-am salvat şi le-am păstrat în secret, dar nu le voi dezvălui.
Oricum dacă FOGC ia în vizor pe cineva, această persoană ar trebui să
îşi facă ultima rugăciune."
Atacurile paranormale telepatice pentru a-şi elimina oponenţii
"Loja
utilizează şi atacurile parapsihologice telepatice cu ajutorul unui
aparat numit tepafon" scrie Adolf Hemberger. Acelaşi lucru îl dezvăluie
şi Franz Bardon în Frabato Magicianul descriind cum a fost utilizat
acest aparat împotriva lui şi cum fusese omorât de la distanţă unul
dintre membrii care trădase secretele lojii prin provocarea unui
infarct:
„Înainte de toate,
loja era constituită din mari capitalişti care aveau grămezi de bani,
adunaţi prin aplicarea metodelor oculte, doar în intenţia de a acumula
un capital frumuşel în scurt timp. Fuseseră întotdeauna gata să facă
orice pentru a-şi atinge scopul. Viaţa unui om nu însemna nimic pentru
ei şi întotdeauna ştiau să exploateze în favoarea lor aşa-zisa
„jurisdicţie”.[…]
Loja
organiza reprezentaţii de ocultism doar ca să demonstreze că acesta era o
înşelătorie. Ştiau foarte bine că răspândirea filosofiei oculte ar
aduce cu sine o nouă ordine în societate, ceea ce ar fi constituit un
obstacol în tot ce întreprindeau. Mai mult, exista pericolul să fie
recunoscuţi de ocultiştii cu activitate pozitivă şi, ca urmare, să fie
descoperiţi.[…]
Printre
secretele Lojii FOGC se număra şi capacitatea de a face pe oricine să
adoarmă, de a se trezi din nou, de a îmbolnăvi, de a ţine în viaţă sau
de a ucide, după bunul lor plac. Membrii conducerii dobândiseră această
abilitate şi ştiinţă printr-un pact cu diavolul. Puteau influenţa orice
persoană neantrenată, prin metodele lor magice, aceasta neavând nici o
şansă de a cunoaşte cauza influenţei la care era supusă. Frabato era un
caz special pentru Lojă, fiindcă era familiarizat cu practicile oculte
de orice fel. Ei hotărâră să scape de Frabato printr-un asalt magic.
După
o scurtă discuţie, Secretarul merse în camera cu echipament, aducând un
aparat pe care îl numeau tepafon. Acest dispozitiv a fost plasat în
mijlocul camerei. Era un aparat emiţător de raze magice ale morţii pe
orice distanţă şi constituia cea mai puternică armă a Lojii FOGS, strict
confidenţială. Dacă o fotografie sau o mumie a unei fiinţe ori a unui
animal era plasată în focarul razelor sale, nu numai fizicul era
afectat, dar chiar şi entitatea astrală. Acest instrument putea distruge
orice fel de material, de la orice distanţă şi de orice categorie. Mai
mult, acesta servea la transmisia de energie, ceea ce constituia o
realizare a ştiinţei moderne. În afară de asta, orice fel de idee
(sugestie) putea fi transmisă cu ajutorul lui. În sfârşit, se puteau
declanşa, cu ajutorul acestui dispozitiv, otrăvirea, precum şi maladiile
nervoase, care ar fi putut pune în dificultate şcolile de medicină. O
fotografie sau un obiect personal era de obicei suficient pentru a intra
în contact cu persoana ce urma a fi influenţată, distanţa neavând nici o
importanţă.
Marele
Maestru fixă fotografia lui Frabato în focarul razelor tepafonului şi
aprinse combustibilul, un amestec preparat cu alcool. În acelaşi timp,
fraţii formară un cerc magic în jurul aparatului pentru a intensifica
elementul focului pe plan fizic, prin telepatie. Frabato, la început, nu
sesiză atacul Lojii asupra sa. Începuse să se plimbe prin cameră
neliniştit, încercând să afle cauza căldurii care creştea în corpul său.
Îşi dorea să-i ţină piept, dar căldura deja se amplificase, sângele
aproape fierbându-i în vine. Deşi încerca să reziste, nu putea să-şi
influenţeze organismul cu ajutorul spiritului. În această situaţie
disperată, Frabato îl rugă pe Dumnezeu să-l ajute şi să-l inspire.
Deodată, Frabato auzi o voce în timpul invoacaţiei sale, „Apă, multă
apă!” Frabato îşi scufundă mâna stângă în apă, simţindu-se mai uşurat,
iar în scurt timp claritatea şi forţa gândurilor îi reveniră, putând în
scurt timp să-şi utilizeze capacitatea de clarviziune şi realiză că
atacul venea din partea Lojii FOGC. Cât timp a emis raze tepafonul,
Frabato continua să le devieze în apă, iar după o oră fraţii lojii
desfăcură, în sfârşit, cercul magic, mutând fotografia din focar şi
stingând flacăra. Fraţii lojei erau satisfăcuţi de ceea ce făcuseră şi
aşteptau deja cu nerăbdare ştirile de a doua zi, care anunţau moartea
binecunoscutului magician. Şedinţa se încheie. A doua zi, Marele Maestru
al Lojei FOGC a rămas consternat să afle că Frabato nu murise. Merse
grabnic la casa Lojii şi îşi propusese să ceară ajutorul tuturor
entităţilor demoniace şi satanice pentru a-l omorî pe Frabato."
Existenţa
unor astfel de aparate prin intermediul cărora sunt amplificate anumite
gânduri este confimată. Există numeroase cazuri de utilizare a unor
aparate radionice, psihotronice şi a telepatiei în scopuri criminale.
Loja
FOGC este doar una din încrengătura de ordine şi loji ale
Francmasoneriei mondiale. Dacă în cazul unor alte loji, pentru masonii
de ranguri mici, satanismul sectei malefice a Francmasoneriei nu este
evident, pentru alte loji, cum este cea prezentată în acest articol sau
pentru sinistra Skull and Bones, nici măcar cei mai naivi admiratori ai
masoneriei nu pot să pretindă că nu înţeleg că masoneria practică
satanismul.

Bibliografie:
1. Franz Bardon – Frabato Magicianul, Editura Vox, 1995
2. Richard Laufenburg - Master Daniel's account of FOGC Lodge - Transcribed from a secret cipher by Master Daniel (Guido Wolther) of the Fraternitas Saturni , http://www.geocities.com/orionbooks2002/MasterDaniels.html
3. Adolf Hemberger – Freemasonic order of the Golden Centurium, geocities.com/orionbooks2002/



yogaesoteric


21 mai 2007
avatar
Zamolxe
Admin

Mesaje : 67
Data de inscriere : 01/07/2012
Varsta : 48

Vezi profilul utilizatorului http://secretelelumilor2012.forumgratuit.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum