Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Cuvinte-cheie

Ultimele subiecte
» Ne vom intoarce intr-o zi!!!!
Joi Noi 01, 2012 12:12 pm Scris de Zamolxe

» Va doresc timp
Lun Oct 22, 2012 7:18 am Scris de Zamolxe

» Noi i-am invatat pe egipteni sa faca piramidele
Vin Oct 19, 2012 12:33 pm Scris de Zamolxe

» Senzational codul Bibliei.
Lun Aug 13, 2012 3:39 pm Scris de Zamolxe

» Sfantul Graal se afla in America?
Mar Iul 31, 2012 5:46 pm Scris de Zamolxe

» De la comori blestemate, la OZN-uri: Harta Romaniei misterioase
Mar Iul 31, 2012 5:43 pm Scris de Zamolxe

» Şapte blesteme care au schimbat istoria
Mar Iul 31, 2012 5:41 pm Scris de Zamolxe

» Bucegiul subteran
Mar Iul 31, 2012 5:39 pm Scris de Zamolxe

» TOP 10 evadari uluitoare din inchisori
Mar Iul 31, 2012 5:36 pm Scris de Zamolxe

Septembrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930 

Calendar Calendar

Parteneri
forum gratuit



Surse votare online..
Surse votare online..
Surse votare online..

Adevarul: Criza Europei văzută de un eurosceptic: “Marea realizare” a monedei Euro este că acum se urăsc toţi între ei

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Adevarul: Criza Europei văzută de un eurosceptic: “Marea realizare” a monedei Euro este că acum se urăsc toţi între ei

Mesaj Scris de Zamolxe la data de Dum Iul 08, 2012 4:36 pm


CUM ESTE STRUCTURA SUPRA-NATIONALA EUROPEANA UN EXPERIMENT TOTAL CONTRAR STATULUI DE DREPT SI LEGITIMITATII DEMOCRATICE

Adevarul: Criza Europei văzută de un eurosceptic: “Marea realizare” a monedei Euro este că acum se urăsc toţi între ei

Bursele europene scad, dezbaterile legate de criza euro sunt tot mai controversate, Finlanda dă tonul unor disensiuni în criza euro şi cere condiţii suplimentare Greciei, politicienii europeni vorbesc pe tot mai multe voci. Euroscepticii găsesc într-o astfel de atmosferă terenul cel mai potrivit pentru ideile lor: UE, o construcţie artificială pe care nimeni nu a vrut-o se va destrăma, iar moneda euro este un “dezastru”. Sunt doar câteva din avertismentele celor care au criticat mereu construcţia UE şi pe liderii lor. Egoismul naţional este, pe de altă parte, temerea cea mai mare a celor care cred în valorile europene.

Interviul cu un eurosceptic, chiar unul dintre cei mai vocali din Parlamentul European, Nigel Farage, britanic, arată cât de radicale şi contrare sunt uneori vocile pe care Europa vorbeşte despre criză. Farage, susţine, într-un interviu pentru Adevărul Europa că moneda unică este „un dezastru fără egal” şi crede că libera circulaţie între statele sărace şi bogate este „o prostie”.

Ana Maria Tolbaru: Cum vedeţi criza euro?

Nigel Farage: Inevitabilă, previzibilă. Acum patru ani, ne-am așezat în fața Parlamentului European de la Strasbourg care era în sesiune plenară și am împărțit monede euro de ciocolată, împreună cu o vedere pe care am scris mesajul “Vă rugăm să le mâncați până când nu se topesc”. Spunem acest lucru de mult timp - că se va sfârși printr-un dezastru. Nu poți forța state cu politică diferită într-o uniune economică. Am fost foarte norocoși în Marea Britanie că ne-am dat seama la timp că va fi un dezastru și nu ne-am alăturat, ne-a trezit la realitate și ne-a salvat de la închisoarea monetară care este moneda euro. Ce se întâmplă acum nu mă surprinde deloc.

Ce şanse are structura politică din interiorul Uniunii Europene? E în pericol?

Da, evident. Cea mai interesantă realizare a monedei euro este că acum toți se urăsc între ei. Nu e fantastic? În Grecia, acum oamenii desenează svastica pe steaguri UE și apoi le dau foc. Este vorba de o nouă ruptură în Europa, anume nord versus sud – din ceea ce obișnuia să fie vest versus est. Statele din sudul Europei spun: “Dați-ne banii şi primiți imigranții!” Iar statele din nord spun: “Nu, nu acceptăm așa ceva”. Vedem deci schimbări politice dramatice, care au început în Finlanda, care se dezvoltă în Olanda și care se întâmplă chiar în acest moment și în Germania.

Cum arată viitorul UE în următorii cinci ani?



E greu să stabilești un termen limită. Dar nu va supraviețui. UE are la fel de multe șanse ca Belgia să supraviețuiască. Este o construcție artificială, nimeni nu și-a dorit vreodată această uniune, nimeni nu a cerut-o. Nimeni nu a votat într-un referendum lucruri precum:



“Vrem să renunțăm la democrația noastră, la independența noastră, vom renunța la tot ce avem și vrem ca oameni precum Herman Van Rompuy (n.n. preşedintele Consiliului European) să ne dicteze ce să facem cu viața noastră. Nimeni nu a spus vreodată așa ceva. Chiar dacă vrem cooperare economică, comerț și mai puțină birocrație în ceea ce privește granițele europene, cine vrea un stat european?”



Şi atunci ce şanse au Statele Unite ale Europei?

Singurii care vorbesc despre o astfel de idee sunt cei plătiți să vorbească despre ea. Uitați-vă la state precum România. Toți politicienii de la voi sunt bogați, toți funcționarii pro-EU sunt bogați. Există o clasă politică în UE care este complet coruptă în acest sistem. Avem în fața noastră un sistem care a eșuat, iar remediul nostru este să întărim acest sistem. Cu cât vor păstra mai mult aceste aparențe, cu atât mai mare va fi colapsul. Și se va dărâma, este clar, cel puțin în privința Euro. Nordul și sudul (Europei) nu se vor mai putea înțelege. Eu cred că vor sfârși prin a avea o zonă cu marca germană, nu Euro, în nord, iar olandezii și finlandezii se vor întreba dacă vor să fie parte din această zonă, mai ales din punct de vedere politic. Grecia nu va mai fi parte din zona euro în următorii doi ani. Nu are cum.

Există experți care spun că Euro ar putea deveni una dintre cele mai solide monede.

Da, sigur, va fi cea mai cea dintre toate. Ai fost cumva de curând în Atena? Dar în Dublin? Mergi și apoi să te întorci și să-mi spui că Euro s-a stabilizat. Este un dezastru fără egal! Milioane de oameni sunt obligați să devină șomeri pentru a păstra “visul” european în care oricum nimeni nu a crezut de la bun început.

Dilema Veche (Hans Magnus ENZENSBERGER): Intrarea într-o eră postdemocratică

(…) Aşa-numitul „deficit democratic“ e o boală cronică şi, din cîte se pare, greu de tratat, o boală de care ne jelim şi pe care o bagatelizăm în acelaşi timp. Însă nu poate fi vorba aici de vreo enigmă medicală; e vorba mai degrabă de o decizie de principiu pe care am privilegiat-o. Ca şi cum conflictele constituţionale ale secolelor XIX şi XX nu ar fi existat niciodată, Consiliul de Miniştri şi Comisia s-au înţeles, încă de la fondarea Comunităţii Europene, că populaţia nu are de ce să se amestece în deciziile lor. Între timp, nimeni nu mai crede că acest pas înapoi către situaţiile pre-constituţionale mai poate fi corectat prin retuşuri cosmetice. Acel deficit nu e deci nimic altceva decît o ilustrare exemplară a extenuării politice a cetăţenilor.

Astfel, actorii se găsesc într-o situaţie deosebit de confortabilă. Altfel decît în statul de drept clasic, regimul Uniunii Europene nu are o separaţie corectă a puterilor în stat; după cum bine remarcă şi [Robert] Menasse, comisia deţine practic monopolul în ceea ce priveşte iniţiativele legislative. Ea negociază şi elaborează directivele în spatele uşilor închise. Faptul că lobbyştii care activează la Bruxelles au mai multă influenţă asupra deciziilor Comisiei decît au deputaţii europeni putem bănui, nu şi dovedi.

Parlamentul European poate să decidă doar în acord cu Consiliul asupra bugetului. Un singur reprezentant al Consiliului poate bloca deciziile Parlamentului în ceea ce priveşte bugetul. Regula clasică „No taxation without representation“ e astfel scoasă din joc. În 1979, reprezentaţii din Parlamentul European au fost aleşi, pentru prima dată, prin vot direct. De atunci, participarea la vot e în scădere continuă; ultima dată s-a situat pe la 43%. Ne tot întrebăm care să fie motivul acestei stări de fapt. Să fie de vină regulile procedurale? Principiul proporţionalităţii degresive? Să fie împărţirea fotoliilor după schema Sainte-Laguë, a lui D’Hondt sau după principiul Hare-Niemeyer? Cu rotunjire Hare sau fără? Procedura Droop a cotelor sau, pur şi simplu, sistem de vot preferenţial?

E greu de crezut că asta e problema. Mult mai verosimil e că mai nimeni nu ştie ce e cu diversele partide din acest parlament. Ele se ascund, în stil bruxellez, în spatele unor acronime precum AECR, ECPM, EDP, EFA, EGP, EL, ELDR, EUD, EVP sau SPE, pe care alegătorul de abia dacă le poate descifra. Nu prea am senzaţia că apatia electorală a cetăţenilor europeni îi preocupă pe responsabili. Ei privesc inerţi la surparea propriei baze de legitimare. Ba nu ar fi exclus ca asta să intre chiar şi într-un concept; căci pentru orice executiv conştient de propria-i putere, pasivitatea cetăţenilor e o stare paradisiacă. Nici măcar guvernele naţionale membre nu au prea multe de comentat. Acasă afirmă, ridicînd din umeri, că din păcate nu se pot opune deciziilor de la Bruxelles. Invers, Comisia poate oricînd să explice că nu face decît să urmeze intenţiile statelor membre. În felul acesta, pînă la urmă nu mai e nimeni responsabil pentru rezultate.

Ceea ce au produs aceste procese s-a scurs în aşa-numitul acquis communautaire, o monstruoasă culegere de norme pe care nici un om nu a citit-o vreodată. În anul 2004 cuprindea deja 85.000 de pagini; astăzi sînt mult peste 150.000. Deja în 2005 Jurnalul Oficial la Uniunii Europene cîntărea peste o tonă – cam cît un rinocer tînăr. Ediţia franceză a ajuns la 62 de milioane de cuvinte. Acquis-ul este obligatoriu. Se estimează că peste 80% dintre legi sînt adoptate nu de parlamente, ci de autorităţile de la Bruxelles. Dar nimeni nu ştie precis. Dacă e să fim mai exacţi, e vorba nu de legi, ca în statul de drept clasic, ci de directive, regulamente şi decizii. Asta corespunde foarte bine limbajului autoritar pe care îl preferă autorităţile de la Bruxelles. (…)

Fondatorii Uniunii s-au înţeles, odată, să scrie în tratatele lor o frază fundamentală care e atît de chibzuită că pînă şi un copil ar pricepe: „Scopurile Uniunii se realizează cu respectarea principiului subsidiarităţii“, se spune. Acest neologism se referă la o regulă de bază care, în simplitatea ei, e imbatabilă. Ceea ce poate fi hotărît într-o comunitate să rămînă treaba comunităţii; ceea ce poate rezolva o regiune să rămînă în responsabilitatea ei; iar ceea ce poate reglementa statul naţional să-i fie lăsat să decidă. „Uniunea Europeană nu trebuie să devină activă decît atunci cînd o problemă nu poate fi rezolvată în mod corect la nivel naţional, ci doar la nivel european“, spune Roman Herzog, jurist şi fost cancelar federal. „De fapt, asta ar trebui să fie de la sine înţeles“, însă „în conştiinţa politicienilor, a funcţionarilor şi a reprezentanţilor de la Bruxelles asta nu are nici un rol“.

Aşa cum se întîmplă atît de des în politică, acest principiu nu are aproape nici o şansă tocmai pentru că e atît de judicios. Nu a fost niciodată luat în serios. Neologismul a rămas neologism chiar dacă e repetat mereu, ca o mantra. (…) Nu doar în interior se vede că instituţiile suferă de o paranoia care nu mai cunoaşte limite. Neînfrînata tendinţă de expansiune este deja notorie. State care încălcau toate criteriile de aderare au fost acceptate fără tăgadă, în ciuda regulamentelor. Iar micii noştri specialişti în geopolitică caută să extindă Europa lor tot mai mult. De ce n-am ajunge pînă în Caucaz sau pînă în Maghreb? Ar fi frumos să fim putere mondială! Faptul că europenii înşişi nu par prea entuziasmaţi de idee nu se ia în considerare.

Opoziţia lor este explicată la Bruxelles doar prin faptul că avem de-a face cu o populaţie ignorantă dar rebelă, care nu ştie ce e cel mai bine pentru ea. De asta e şi mult mai bine să nu fie consultată. Numai gîndul la un posibil referendum provoacă panică în rîndul eurocraţiei. Urmele lăsate de cele nouă referendumuri eşuate de pînă acum îi sperie pe toţi responsabilii. Norvegienii, danezii, suedezii, olandezii, irlandezii şi francezii au spus mereu „nu“. Dacă ar fi după managerii Uniunii, aşa ceva n-ar trebui să se mai întîmple niciodată. Concluzia dureroasă e că popoarelor care au inventat democraţia europeană, cum ar fi britanicii sau elveţienii, le vine greu să se despartă de această formă de guvernare.

Acesta e motivul pentru care liderii de opinie de la Bruxelles, Strasbourg şi Luxemburg au elaborat o strategie care să-i imunizeze împotriva oricărei critici. Cine se opune planurilor lor este denunţat ca antieuropean. Această confiscare a sensurilor aminteşte de retorica senatorului Joseph McCarthy şi de cea a Biroului Politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (…). Una peste alta, Uniunea se poate lăuda cu o formă de guvernare pentru care nu a existat un model istoric. Originalitatea ei constă în faptul că procedează paşnic. Se mişcă pe tăcute. Se laudă cu umanismul ei neîntrecut. Ne vrea numai binele. Precum un lider spiritual, se îngrijeşte de sănătatea noastră, de obiceiurile noastre, de morala noastră.În nici un caz nu se bizuie pe faptul că ştim şi noi ce e bine; în ochii ei, sîntem prea neajutoraţi, prea neisprăviţi. De aceea avem nevoie să fim vegheaţi şi reeducaţi temeinic.

Fumăm, mîncăm prea multă grăsime şi zahăr, agăţăm crucifixuri pe pereţii din sălile de clasă, punem becuri ilegale, ne punem rufele la uscat în aer liber, acolo unde nu le e locul. Unde am ajunge dacă o să ne închiriem locuinţa cui vrem noi! Se poate întîmpla să existe trişori care să-şi încaseze pensiile după bunul plac, în vreme ce cineva de la Madrid sau de la Helsinki ar vrea să introducă o limită temporală care contravine normei europene? Nu ar trebui ca peste tot, indiferent de climă sau de experienţă, să se folosească aceleaşi materiale de construcţii? Poţi să laşi statele să decidă cum să meargă treaba prin şcolile şi universităţile lor? Cine altcineva decît Comisia ar putea să hotărască cum ar trebui să arate protezele dentare europene ori cheile closetelor europene? Oare nu ar trebui să ne temem de o debandadă totală dacă în asemenea chestiuni s-ar decide la Stockholm ori la Londra, şi nu la Bruxelles? Unde am ajunge dacă, pînă la urmă, un funcţionar ar trebui să se gîndească la cum ar trebui să circule autobuzele şi metrourile din comunitatea lui? Asemenea bazaconii nu ar trebui acceptate în nici un caz. Uniunea Europeană ştie totul mai bine decît noi.

Aceasta ar fi astfel poate cea mai cinică, însă nu şi singura încercare de a lăsa în urmă o invenţie atît de stră-europeană precum democraţia. Căci Uniunea nu este unică în tentaţia pentru paternalism şi control. (…)

Cu forma soft de guvernare pe care o exercită, Uniunea intră în neo-land. Este, în ambele sensuri, o himeră: un proiect utopic şi, în acelaşi timp, o fiinţă mixtă, care încearcă să-şi urmeze intenţiile umaniste cu metodă şi răbdare, să şi le impună cu autoritate necondiţionată şi cu presiune educativă. (…) Se văd prea puţine semne că europenii ar fi dispuşi să se pună în gardă faţă de această deposedare politică. Afirmarea îndoielilor nu lipseşte, nici sabotajul tăcut ori deschis; dar una peste alta, deficitul democratic nu a condus la revoltă, ci la apatie şi la cinism, la dispreţul faţă de clasa politică sau la depresia colectivă.

Perspective proaste, dar, aşa cum spunea inginerul la scufundarea navei Titanic: „Apă de mare în sala de tenis! Da, e supărător, dar dacă ne udăm picioarele nu înseamnă că vine sfîrşitul lumii. Oamenii se bucură întotdeauna prea repede de declin, ca nişte sinucigaşi care, căutînd un alibi, ratează viziunea de ansamblu şi se pierd cu firea“.

Europa a rezistat deja cu totul altor încercări de uniformizare a continentului. Cu toţii împreună a fost hybris-ul, şi nici uneia nu i-a fost îngăduit un succes de durată. Aşa cum nici unei versiuni paşnice ale unui asemenea proiect nu i se poate da o prognoză favorabilă. Toate imperiile din istorie au înflorit doar în prima repriză, pînă cînd au eşuat în expansiune şi în contradicţiile interne.

Copyright: Suhrkamp Verlag Berlin 2011

Hans Magnus Enzensberger este scriitor şi editor. Volumele sale de versuri au fost distinse cu numeroase premii literare. A publicat peste douăzeci de volume de eseuri despre problemele sociale ale Germaniei, despre multiculturalism şi despre istoria contemporană a Europei. Publică regulat editoriale şi comentarii în presa germană.

traducere de Matei Martin

Legaturi:

PE FATA SI OFICIAL: Primul presedintele UE este membru al clubului BILDERBERG, are o agenda explicit
Britanicul Nigel Farage ii spulbera pe Van Rompuy si pe Barroso. Discurs fulminant in Parlamentul European despre PRABUSIREA U.E.
Noua ordine mondiala, elite, crize artificiale, institutii supra-nationale: o alternativa academica la “teoria conspiratiei”
9 mai – ZIUA UNIUNII EUROPENE. ”Dosarul” incomplet al Molohului de la Bruxelles in actiunile si ideologia sa manifesta din ultimii ani: CE ESTE UNIUNEA EUROPEANA SI SPRE CE NE INDREPTAM?
Uniunea Europeana sau… AL PATRULEA REICH?
Presedintele Parlamentului din SLOVACIA compara UNIUNEA EUROPEANA cu URSS!
RECUNOASTEREA UNIUNII EUROPENE CA STAT DE CATRE ONU: O CHESTIUNE DE TIMP, crede europarlamentarul britanic Daniel Hannan (VIDEO)
Cetatenia europeana va schimba lumea
UNIUNEA SOCIALISTA EUROPEANA
De ce este agenda eurocratilor una… marxist-leninista?
“Traiasca Uniunea Republicilor Socialiste Europene!” INSA UN SOCIALISM “AUSTER”, CARE VA CRESTE VARSTA DE PENSIONARE SI VA SCURTA CONCEDIUL
LA VREMURI DE CRIZA VIN IDEILE “MARI”: Ce propune Tony Blair: un presedinte ales pentru Uniunea Europeana! Sau despre strategia euro-constrictor
The Guardian: GRECIA ESTE SANTAJATA DE TROICA FMI-BCE-CE
120 de parlamentari conservatori si laburisti VOR SA SCOATA MAREA BRITANIE DIN UE
RECENSAMANT 2011: primul recensamant ”euro”. SUNTEM NUMARATI PENTRU UNIUNEA EUROPEANA!
Presedintele Traian Basescu, sef de stat national care asuma “cedarea masiva de suveranitate”: ESTE NECESARA CREAREA STATELOR UNITE ALE EUROPEI!
Suveranitatea nationala, ca un cal batran ucis cu bestialitate. OBSERVATII DESPRE LEPADAREA DE ROMANIA, ALINIEREA TRANS-PARTINICA LA AGENDA EURO-MALTHUSIANA SI ATLANTISM
BUCURESTI, CAPITALA DECLARATIILOR PRO-GUVERN EUROPEAN
Adevaratul MARE PERICOL si cursa in care cad inclusiv patriotii sinceri: “SA VINA UN GUVERN EUROPEAN SAU MONDIAL SA NE SCAPE DE BASESCU!…” (video)
Premierul Poloniei sustine si el CEDAREA SUVERANITATII NATIONALE a statelor europene IN FAVOAREA GUVERNULUI ECONOMIC EUROPEAN
STATELE UNITE ALE EUROPEI. Jean-Claude Trichet, seful BCE: Intr-o zi, poporul european va avea o confederatie. Ne putem imagina un guvern federal
(video) Jose Manuel Barroso, seful Comisiei Europene: NE INDREPTAM CATRE UN SISTEM FEDERAL EUROPEAN. Ministrul german Wolfgang Schäuble pledeaza pentru PIERDEREA PARTIALA A SUVERANITATII DE CATRE TARILE ”PROBLEMA” ALE UE
SE TRECE LA FAPTE: Nicolas Sarkozy (Franta) si Angela Merkel (Germania) vor un GUVERN EUROPEAN CONDUS DE VON ROMPUY
De azi, 1 septembrie, la ordinul UE, in numele mincinos al ecologiei, NU VOM MAI PUTEA CUMPARA DECAT BECURI MARI CU MERCUR, DEPRESIVE SI MACABRE
LEGEA BIG BROTHER: o serie de ONG-uri protesteaza, considerand ca transforma toti utilizatorii de comunicatii in POSIBILI INFRACTORI SAU TERORISTI!/ Incep sa se vada coarnele de dupa blana de oaie a Uniunii Europene chiar si pentru activistii societatii civile?
COMISIA EUROPEANA INAUGUREAZA NOUL SISTEM DE SUPRAVEGHERE CENTRALIZATA A STATELOR MEMBRE. PORUNCA EUROCRATILOR: MAI MULTA AUSTERITATE!
“SCHIMBARI REVOLUTIONARE” PENTRU GUVERNAREA EUROPEANA: propunerea unor taxe si impozite care sa fie platite direct Comisiei Europene
GUVERNANTA ECONOMICA EUROPEANA: Parlamentul European vrea sa acorde un rol mai important Comisiei Europene in controlarea statelor membre

8 Comentarii »
avatar
Zamolxe
Admin

Mesaje : 67
Data de inscriere : 01/07/2012
Varsta : 48

Vezi profilul utilizatorului http://secretelelumilor2012.forumgratuit.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum