Economie Politica

Declaraţie uimitoare: Nu există nicio „criză a euro”




Sursa:
Agerpres
|
Publicat:
20 iul 2012, 09:21
|
Actualizat:
20 iul 2012, 09:21











Contrar celor susţinute zilnic în mass-media de
către politicieni şi numeroşi economişti, nu există nicio „criză a
euro". Moneda unică nu trebuie să fie „salvată" pe motiv că dacă nu se
va face acest lucru va exploda. Politicienii au creat o legătură
artificială între problemele bugetare naţionale şi funcţionarea monedei
unice, este de părere Pascal Salin, profesor emerit de economie la
Universitatea Paris-Dauphine, semnatarul articolului publicat miercuri
în Wall Street Journal.















Share on facebook
Share on twitter
Share on yahoobkm
Share on linkedin
More Sharing ServicesShare


4

comentarii


Share on print
Share on facebook_like









1
2
3
4
5





Vot:
5

din
1

vot























































ARTICOLE MACROECONOMIE

• Schaeuble: Agitaţia pieţelor financiare provocată de criza datoriilor ar putea dura încă doi ani
  
• Eurogrupul a aprobat definitiv planul de sprijinire a băncilor spaniole
  
• Plan de salvare al zonei euro pentru băncile spaniole
  
• Parlamentul german a aprobat bailout-ul Spaniei
  
• Declaraţie uimitoare: Nu există nicio „criză a euro”
  

Criza actuală nu este deloc o problemă monetară europeană, ci mai
degrabă o problemă a datoriei în unele ţări - Grecia, Spania şi altele
-, care se întâmplă să fie membre ale zonei euro. Concret este vorba de
probleme ale datoriei publice, care decurg din proasta gestionare a
bugetului de către guvernele lor. Dar nu există nicio legătură logică
între situaţiile fiscale din aceste ţări şi funcţionarea sistemului
euro.



Potrivit lui Salin, merită subliniat faptul că deficitele care
afectează acum aceste ţări au fost, în mare parte, justificate cu câţiva
ani în urmă drept necesare pentru a iniţia aşa-numitele 'politici de
redresare'. Este o iluzie să crezi că guvernele ar putea creşte cererea
totală şi determina astfel producătorii să producă mai mult. Guvernele
nu pot decât să transfere resursele de la cei care le-au creat spre cei
care nu le au.



Atunci când o companie este îndatorată, ea este răspunzătoare pentru
rambursarea datoriilor şi trebuie să cheltuiască mai puţin sau să
producă mai mult. Datoriile nu sunt, în general, probleme de transferat
altor persoane care şi-au gestionat banii mai prudent. De ce să nu se
impună aceeaşi disciplină morală şi guvernelor?, se întreabă Salin.



Problema datoriei publice devine o problemă a euro numai în măsura în
care guvernele decid arbitrar că trebuie să existe o 'solidaritate
europeană' în cadrul zonei euro. Dar cum implică logic participarea
reciprocă la aceeaşi monedă ca guverne risipitoare să obţină ajutor de
la ceilalţi? Ori de câte ori un stat din SUA are o problemă a datoriilor
nu se aude că ar exista o 'criză a dolarului'. Este pur şi simplu o
problemă de gestionare a bugetului în acel stat.



Deoarece politicieni europeni au decis să creeze o legătură
artificială între bugetul naţional şi funcţionarea sistemului euro, au
creat de fapt o 'criză a euro'. Pentru a ajuta guverne prost
administrate, BCE cumpără obligaţiuni publice emise de aceste guverne
sau furnizează lichidităţi pentru a sprijini băncile lor falite.
Procedând astfel, BCE îşi încalcă propriile principii şi introduce
distorsiuni nocive.



Contrar celor auzite de europeni de la lideri şi analişti în ultimii
ani, o zonă monetară poate lucra perfect cu membri foarte diferiţi. Zona
dolarului SUA este un exemplu, la fel ca şi aşa-numita 'zonă a
francului', în care mai multe ţări africane şi Franţa au fost în măsură
să menţină o monedă mai mult sau mai puţin unică timp de decenii.



''Criza euro' este o construcţie pur politică, fără niciun conţinut
economic. S-ar putea spune chiar că criza este o oportunitate perfectă
pentru mulţi politicieni de a impune unele dintre obiectivele lor
îndelungate altcuiva. De exemplu, înainte de introducerea euro, mulţi
politicieni au considerat uniunea monetară o piatră de temelie pentru
uniunea politică.



''Eu personal m-am opus euro înainte de crearea sa, tocmai pentru că
m-am temut că administratori monedei vor face această legătură arbitrară
între sistemul monetar şi politicile naţionale, ca pretext pentru a
centraliza în continuare deciziile politice'', afirmă expertul francez.



Acest proces a început şi continuă să se dezvolte. Politicienii
susţin acum că 'salvarea euro' va necesita nu doar susţinerea guvernelor
iresponsabile ale Europei, ci şi întărirea şi centralizarea procesului
de luare a deciziilor. Aceasta este acum opinia dominantă a
politicienilor din Europa, în special în Franţa.



Există câteva motive pentru care politicienii de la Paris adoptă
acest punct de vedere. Este posibil să se transpună într-o situaţie
similară cu Grecia într-un viitor apropiat, astfel încât toate schemele
de a 'salva euro' să fie de ajutor şi pentru ei în scurt timp. Este
posibil totodată ca ei să încerce să distragă atenţia publică de la
problemele interne ale Franţei spre restul Europei. Este mai uşor să te
plângi de ce fac vecinii tăi decât să abordezi problemele de acasă.
Franţa are nevoie de reduceri fiscale drastice, de o dereglementare cu
bătaie lungă şi de o liberalizare a pieţei forţei de muncă. E mult mai
simplu să faci ca mass-media să discute despre următoarea întâlnire cu
Angela Merkel privind ''criza euro''.



Înainte de crearea euro, europenii au susţinut că moneda va spori
creşterea şi stabilitatea în Europa. Au mers chiar până acolo încât să
angajeze econometricieni pentru a susţine că simpla introducere a euro
va conduce la creşterea PIB-ului cu 1%. ''Nu am crezut acest lucru la
momentul respectiv iar privind retrospectiv pare chiar mai absurd să
susţii că o schimbare monetară va rezolva vreodată o problemă economică
reală'', spune expertul francez.



Acum însă euro există şi nu există niciun motiv să nu-l păstrezi.
Soluţiile reale la problemele datoriei în Europa se află în reducerile
de impozite şi dereglementare şi spre aceasta ar trebui să-şi îndrepte
atenţia politicienii naţionali. Cooperarea paneuropeană nu va scuti
niciun guvern de crizele sale fiscale sau economice. Numai guvernele
naţionale, fiecare lucrând independent pentru a implementa cele mai bune
politici posibile, pot spera să realizeze acest lucru, notează în final
profesorul francez.''
















Daca ti-a placut articolul, urmareste MONEY.ro pe FACEBOOK!