Locuri misterioase din Romania

Locuri misterioase din Romania











[email=?subject=Articol%20de%20pe%20Descopera.ro&body=Citeste%20articolul%20aici%20http://www.descopera.ro/fenomenele-paranormale/4643220-locuri-misterioase-din-romania]Trimite pe email[/email]




Nicu Parlog
|
20.07.2009 |







+ zoom
Locuri misterioase din Romania



Galerie foto (




Uitate
pe nedrept, trecute sub tacere de dezinteresul majoritatii
cercetatorilor, pe teritoriul Romaniei exista nenumarate zone unde
realitatea este invinsa de paranormal si unde taramurile se contopesc in
soapte de legende, mistere si povesti incredibile. O parte a acestora
sunt amintite mai jos. Ordinea in care sunt prezentate este absolut
intamplatoare, nu am incercat sa alcatuim un top. La urma urmei, nu
exista termen de comparatie intre locurile tainice cu care a fost
binecuvantat sau blestemat pamantul romanesc.

Moscova de la 199€› Rezervă bilet online prin


Uitate pe nedrept, trecute
sub tacere de dezinteresul majoritatii cercetatorilor, pe teritoriul
Romaniei exista nenumarate zone unde realitatea este invinsa de
paranormal si unde taramurile se contopesc in soapte de legende, mistere
si povesti incredibile. O parte a acestora sunt amintite mai jos.
Ordinea in care sunt prezentate este absolut intamplatoare, nu am
incercat sa alcatuim un top. La urma urmei, nu exista termen de
comparatie intre locurile tainice cu care a fost binecuvantat sau
blestemat pamantul romanesc.



Polovragi - Adevarata pestera a lui Zamolxis?

Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci.
Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau
Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde
taine nebanuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte
din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei
campii "Poleo" unde se adunau vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul "Memento mori".

Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare,
fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in
batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in
adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand
speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au
fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de
2.000 de ani, fara indoiala urme de daci.



Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras
sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut
parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura
linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul.
Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani
carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata
ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea -
lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.

Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona "Triunghiul Bermudelor din Oltenia".
O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei
al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma
zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se
adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost
ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa
in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.


Sinca Veche & enigmele bisericii din stanca

Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant
si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de
lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica de piatra,
care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani.
Cu toate ca exista numeroase voci care afirma ca biserica a fost unul
dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o parte a
specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe
unul dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din
Sinca Veche, acest perete face parte din biserica interioara, din
pestera, care a fost in mare parte distrusa de catre cei care au sapat
de-a lungul veacurilor in cautare de comori.

Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii.
Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de
dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in randul
initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca.
Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul
ca, desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu
reuseau sa retina sensul lor. Termenii nu sunau romaneste si totusi nu
pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost cantece in limba
daca?



Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum
povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in
anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda
pentru a nu fi gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR
Lucian Babeanu a intrat in pestera dorind sa traga cateva cadre si cu
aceasta pentru o emisiune cand, spre stupoarea cameramanului, camera
video a inceput sa porneasca si sa se opreasca singura, neraspunzand la
comenzi. Crezand ca aparatul de filmat este defect, echipa a parasit
pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase, au
avut surpriza sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in
adancul bisericii…



Blestemul comorilor din Baragan

Pentru majoritatea romanilor, Baraganul nu este altceva decat o campie
nesfarsita unde iarna musca viscolul, iar vara soarele arde ucigator.
Insa, foarte putini oameni cunosc suita de mistere care invaluie oceanul
de campie dintre Marea Neagra, Carpati si Dunare, un taram evocat
deseori de Panait Istrati si Fanus Neagu. Conform legendelor locale, in pamanturile campiei se afla ingropate numeroase comori pazite de blesteme crunte.
Undeva intre Calarasi si Lehliu se gaseste satul Dor Marunt, celebru nu
demult pentru frumosii armasari care alcatuiau cea mai mare herghelie
de cai de rasa din Baragan. Aici se afla, insa, ingropate si comori
stravechi strajuite de flacari ireale, de un albastru nelumesc care danseaza in puterea noptii pe necuprinsul campurilor.

Celebru in acest sens este locul denumit La Movila, unde, inainte de
Revolutia din 1989, un satean a descoperit in timp ce ara, un ulcior
plin cu bani de aur. Fire marinimoasa, localnicul i-a impartit frateste
cu ceilalti sateni. Nu a durat mult pana cand despre aceasta isprava a
aflat si Militia, care s-a autoinfintat si a confiscat taranilor toate
monedele gasite.



Soarta blestemata a comorilor este intarita de
povestea lui Gheorghe Prepelita, un satean care a descoperit peste 100
de monezi de aur. Prepelita nu a suflat un cuvant, dar satenii vedeau
cum neamul lui isi construieste case si grajduri noi, se imbraca scump,
isi cumpara turme de oi si vite. Blestemul comorii nu dormea: la 7 luni
de la descoperirea averii, nevasta lui Prepelita se arunca fara motiv
intr-o fantana. La cateva saptamani dupa, ginerele sateanului are
aceeasi soarta, pentru ca, peste un an de zile, fiica lui Prepelita sa
se spanzure de aceeasi fantana.

La fel de sinistru este - spun legendele - si blestemul comorii lui
Pintecan, un alt satean care a gasit un butoias cu galbeni de aur
ingropat la radacina unui nuc. In noaptea imediat urmatoare, "norocosul"
Pintecan aude in vis o voce care-i porunceste sa construiasca o
biserica pe locul unde a descoperit banii sau il va ajunge blestemul
comorii. Dimineata, Pintecan a ignorat visul, grabit sa se
imbogateasca. Si-a impartit comoara in familie si s-a apucat de afaceri
prospere. La doi ani de la eveniment, cand se intorcea acasa si-a gasit
baietelul de doi ani spanzurat intre gratiile de la patut. In noaptea
nenorocirii, a visat din nou aceeasi voce care l-a avetizat ca daca nu
face biserica, va fi lovit de necazuri si mai mari. Socat, omul a
construit cea de-a doua biserica a satului, care este vizibila si
astazi.



Fantomele de pe Dealul Luncanilor

Undeva in inima Moldovei, intre orasele Iasi si Pascani, se fla satul
Sarca din care se poate ajunge in comuna Luncani. Faptele stranii
petrecute aici avertizeaza orice drumet care vrea sa plece la ceas de
seara spre Luncani. Mai ales daca drumetul este un om bun cu inima
curata, deoarece fantomele pripasite in aceste locuri, pandesc in special pe cei cu suflet bun.
Stau marturie in acest sens, intamplarile inspaimantatoare prin care au
trecut destul de recent oameni precum Elena Surugiu, Petruta Muscalul,
Maria Piper si altii.



Salasul fantomelor din zona este cantonat undeva la captul unui iaz secat, unde - conform povestilor - oamenilor le apar stafii care-i urmaresc cale de 3 kilometri pana in satul Goesti.
Batranii povestesc ca in locul blestemat au fost ingropati fara
imparatasanie si lumanare multi soldati ucisi in 1917, in decursul
primului Razboi Mondial. Astfel se explica de ce zeci de drumeti spun ca
au vazut odata cu caderea noptii, siluete translucide, albe si tacute
care pluteau alaturi de ei, intotdeuna pe partea dreapta a drumului.
Batranii spun ca soldatii-fantome, care acum sunt prinsi intre lumi,
stafiile lor aparandu-le in special oamenilor cu suflet bun si copiilor,
asteapta ca pe dealul Luncanilor sa se faca o slujba de pomenire a
sufletelor si o sfintire a locului.


Costesti, locul unde duhurile dau cu pietre

Localitatea Costesti din judetul Arges a figurat acum cativa ani in
toiul dezbaterilor specialistilor in paranormal. Cazul in sine a fost
observat si filmat de numerosi martori oculari, ceea ce-i da un plus de
credibilitate. Totul a inceput in noaptea zilei de 20 martie
1997, cand asupra casei familiei Panait Draghici s-a abatut din senin o
ploaie de pietre de diferite dimensiuni, in urma careia atat
proprietarii, cat si vecinii lor s-au ales cu o spaima sora cu moarte,
precum si cu acoperisurile distruse si ferestrele sparte. Dupa prima
seara "paranormala", ploaia de pietre a continuat a doua zi, tot la
lasarea serii. Pana in noaptea de 24 martie, inainte de sarbatoarea de
Bunavestire, intamplarea s-a repetat consecutiv in fiecare seara,
politia locala din Costesti rezumandu-se la a observa ciudatul fenomen
alaturi de tot satul, dupa care a intocmit un raport de pagube si
distrugere fara faptas. Dupa Bunavestire, ploaia de pietre a
incetat brusc. Linistea a durat doar pana pe 29 august 1997, cand
tirurile de pietre aruncate de maini invizibile au reinceput mai violent
decat in primavara. Oamenii au apelat la Georgica Cretu,
preotul paroh din Costesti care a venit in casa lor chiar in timpul unei
ploi de pietre pentru a citi cu glas tare Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Spre surprinderea tuturor, pe intreaga durata a slujbei atacul a incetat, pentru a reincepe insa la scurt timp dupa aceea…



Culmea manifestarilor bizare din Costesti s-a inregistrat pe 4
septembrie 1997. In acea zi, mobilele au inceput sa se miste prin casa
dintr-o camera in alta, mutate parca de niste carausi invizibili. Peste
doar cateva zile, crestinii urmau sa sarbatoreasca Nasterea Prea Sfintei
Fecioare Maria. Linistea s-a asternut de atunci asupra gospodariei
familiei Draghici. Entuziastii fenomenelor paranormale sunt de parere ca
atacul s-a datorat unor demoni sau unor furtuni magnetice. Altii inainteaza ipoteza unui fenomen evident de Poltergeist.
Faptasa ar fi fost Achilina Marciuc, o femeie care pe parcursul
intregii sale vieti s-a certat cu familia Draghici. Mai mult, in timpul
acceselor sale de furie, batrana Achilina arunca cu pietre in casa
vecinilor sai. Achilina Marciuc a murit singura intr-o mizerie crunta pe
data de 11 august 1987. Se pare ca spiritul neadormit al batranei i-a
urat atat de mult pe membrii familiei Draghici, incat a dat cu pietre in
casa vecinilor atat in lumea acesta, cat si de pe lumea cealalta…



Poeni, satul blestemat de lupi…

Satul Poeni de la poalele Muntilor Poiana Rusca ascunde niste
intamplari care ar face cinste oricarui roman de groaza marca Stephen
King. Cazul cuprinde o serie de atacuri ale lupilor indreptate asupra mai multor sateni.
O femeie, Maria Sarbu, a fost chiar omorata si devorata de ceea ce, la
prima vedere, pare un lup. Insa toti zoologii afirma ca, de obicei,
lupii nu ataca oamenii decat daca sunt turbati, ceea ce in povestea de
fata este putin probabil. Totodata, in nicio circumstanta lupii nu devin
mancatori de oameni, fenomen care se intalneste doar in cazul tigrilor,
leilor si leoparzilor. Misterul de la Poeni se adanceste si mai
mult daca luam in calcul faptul ca in zona respectiva nu mai existau
lupi de peste o suta de ani.



Batranii satului sunt de parere ca faptasul nu a putut fi in ruptul capului un lup obisnuit, ci ca animalul care a atacat oamenii din Poeni a fost un lup necurat, un strigon, cum se spune in aceste parti strigoiului. Cei care au scapat povestesc ca fiara
din alta lume arata precum un caine mare, negru cu blana zburlita,
care nu lasa urma pe zapada sau prin praf atungi cand fuge, ca si cum ar
fi plutit. De asemnea, povestile spun ca aratarea disparea
instantaneu daca oamenii apucau sa-si faca semnul crucii sau sa
roasteasca o rugaciune. Drac sau suflet neadormit de strigoi, nu se stie
exact ce a atacat satul Poeni. Oamenii sunt de parere ca povestea
neamului muscat de fiara necurata incepe acum peste doua sute de ani,
cand cineva din familia respectiva ar fi omorat un alt satean pentru a-i
fura o arma foarte valoroasa. Cel ucis era unicul fiu al unei batrane
care in ziua inmormantarii ar fi aruncat in cimitir un greu blestem
asupra neamului ucigasului fiului sau.



Balta Vrajitoarelor

Satul Boldesti. Padurea Boldu-Creteasca. Langa Bucuresti, la doar 30 de minute distanta de padurea Cernica, exista o balta blestemata,
recunoscuta si temuta inclusiv in prezent de localnici. Ascunsa in
mijlocul padurii Boldu-Creteasca, balta este la prima vedere un banal
ochi de apa de dimensiuni mai mult decat modeste, cu un diametru de doar
5 metri. In ciuda aparentei obisnuite, se spune ca peticul de apa este inconjurat de forte din alte lumi si este loc de manifestari inexplicabile.



Faima baltii este demult cunoscuta de vrajitoarele tiganci
care se aduna din lumea intreaga aici, in prejma noptilor de Sfantul
Gheorghe, Sanziene si Sfantul Andrei, atunci cand se spune ca se deschid
temporar portile spre celelalte taramuri. Balta este un loc al
puterii transmis din generatie in generatie in randul vrajitoarelor. Se
pare ca orice vraja, blestem sau dezlegare spuse pe malul acestei mici
balti ascunse la marginea Bucurestilor se indeplineste negresit. Parca
pentru a adauga un miez de adevar in povestea vrajitoarelor, exista
oameni care au observat in preajma baltii o serie de fenomene ciudate
precum fulgere globulare si furtuni iscate din senin in perimetrul
restrans al baltii. De asemenea, numeroase animalele (cai,
vite, oi, capre, caini sau pisici) refuza sa bea apa de aici, preferand
parca sa moara de sete decat sa se adape din balta.

Balta, care are o adancime de doar un metru si jumatate, nu seaca, nu
se mareste, nu se micsoreaza niciodata - indiferent daca este seceta
sau ploua abundent. Cu toate acestea, conform legendelor, balta pare a
nu avea fund: oamenii din zona spun ca au aruncat in ea un bolovan greu
de 20 de kilograme. Acesta ar fi disparut fara urma in doua saptamani…