Batalia pentru Pamant: Are Pentagonul arme sa contracareze un atac extraterestru?

OZN antic, scufundat!


...de Magda Comişel




«
Imaginea 1 din 1
»


În vara anului trecut, o veste-șoc tulbura lumea științifică:
scafandrii de la Ocean Explorer au dat - la 87 m adâncime, în Golful
Botnic, între Finlanda și Suedia- peste un misterios obiect asemănător
unui...OZN! Ciudățenia rotundă de dimensiunile unui jumbo jet are
diametrul de 60 de metri și seamănă izbitor cu nava spațială Millennium
Falcon din seria ”Războiul Stelelor”, părând că zace pe fundul Mării
Baltice de foarte mult timp. La vremea respectivă, exploratorii suedezi
n-au putut cerceta în amănunt descoperirea, din cauza vremii
nefavorabile, dar și a lipsei fondurilor pentru o asemenea expediție.
Dar iată că ambele impedimente au dispărut și scufundătorii au revenit
de curând la locul cu pricina, pentru a observa îndeaproape ceea ce
sesizaseră inițial doar cu ajutorul sonarului. Obiectul misterios, de
3-4 m înălțime și cu marginile curbate, este acoperit cu funingine şi se
află la capătul unei aparente piste de aterizare cu o lungime de circa
300 de metri, relatează dailymail.co.uk. La vreo 200 m distanță zace alt
disc ciudat, de dimensiuni mai mici. Ambele au în urma lor dâre de mai
mult de 100 de metri, ca și cum le-ar fi produs la o prăbușire. Unii
cercetători chiar cred că ar putea fi nave naufragiate, pământene sau
nu, alții văd aici o versiune submarină a celebrului monument de la
Stonehenge.„Au fost discuții cum că ar putea fi vase rusești construite
la sfârșitul anilor 1800, însă ele erau mici, cu diametrul de 30 de
metri. Desigur, pot fi și epave ale unor nave, dar totuși sunt prea
mari", a declarat un membru al echipei de scafandri.
Interesant și totodată inexplicabil este faptul că gaura ovală care duce
în interiorul așa-zisului OZN principal este înconjurată de o
formaţiune stâncoasă acoperită cu o substanţă care seamănă cu cenuşa!
Scafandrii spun că acele roci par niște "mici şemineuri"."Întrucât nu a
fost raportată niciodată vreo activitate vulcanică în Marea Baltică,
lucrurile sunt şi mai ciudate", a declarat căpitanul Peter Lindberg,
care a permis ca o scurtă înregistrare video ce prezintă expediția să
fie postată pe site-ul publicaţiei suedeze Expressen. Cenuşa găsită pe
misteriosul obiect reprezintă un motiv de uimire şi pentru Stefan
Hogeborn, colegul lui Lindberg din echipa Ocean X. "În cei 20 de ani de
carieră ca scafandru profesionist, ce include peste 6.000 de scufundări
marine, nu am văzut niciodată aşa ceva. Pietrele obişnuite nu ard", a
spus Hogeborn. "Nu pot să explic ceea ce am văzut ", a adăugat el."Am
auzit tot felul explicații, de la aceea că ar putea fi o navă
extraterestră și până la aceea că ar fi un fel poartă spre lumea
subterană, spre iad sau ceva asemănător", a continuat Peter Lindberg.
Marea Baltică reprezintă o atracție pentru vânătorii de comori, pe
fundul ei găsindu-se nenumărate epave."Deocamdată, știm de aproximativ
20.000 de obiecte, rezultate din naufragii. Dar cred că pot exista mai
mult de 100.000", a conchis Lindberg. Marte, deja populat sau... colonizat?


...de Magda Comişel




«
Imaginea 1 din 1
»


Cei care contestau imaginile cu sculpturile ciudate de pe Planeta
Roșie, ce nu par a fi doar opera naturii (îndeosebi faimosul Chip uman
și silueta feminină sprijinită de o stâncă), ca și scepticii care luau
în derâdere povestea puștiului numit ”Boris băiatul de pe Marte” au acum
motive să-și revizuiască poziția. Potrivit Daily Mail, savanţii de la
NASA au ajuns la concluzia că există viaţă pe acea planetă, după ce au
examinat mai atent câteva probe aduse de sonda spaţială Viking 1 în
1976. Cu ajutorul unor modele de analiză matematică, experţii au
constatat că sărurile din probele marţiene infirmă estimările iniţiale
şi oferă indicii clare despre existenţa unei vieţi microbiene pe Marte.
Oamenii de ştiinţă rămân însă împărţiţi în ceea ce priveşte existenţa
dovezilor sigure referitoare la viaţa de pe Planeta Roșie, sperându-se
ca la următoarea misiune marțiană importantă, programată pentru 2016, să
e obțină o înregistrare video cu o bacterie marțiană. Dacă e să-l
credem însă pe Boris Kiprianovic, adolescentul care pretinde că a trăit
în repetate rânduri pe Marte, planetă ar fi locuită şi acum, dar în
subteran, dat fiind că acolo s-ar fi produs o catastrofă nucleară,
soldată cu pierderea atmosferei. Potrivit băiatului, marţienii respiră
gaz, nu oxigen, şi de aceea nu îmbătrânesc.
La rândul lor, și în contextul discuțiilor privind o ipotetică viitoare
colonizare a lui Marte de către pământeni, cercetătorii de la Centrul
Aerospaţial German au demonstrat că organismele terestre pot supravieţui
pe arda planetă timp de cel puţin 34 de zile! Specialiştii din cadrul
DLR (Deutsches Zentrum für Luft- und Raumfahrt) au simulat condiţiile
existente pe Planeta Roşie pentru acest interval, expunând diferite
microorganisme la respectivul mediu - fiind recreate inclusiv atmosfera
de pe Marte – cu 95% dioxid de carbon, 4% azot şi, în rest, urme de
gaze, precum argon sau oxigen- şi presiunea atmosferică, radiaţiile care
"lovesc" suprafaţa Planetei Roșii şi variaţiile de temperatură (de la
-50 grade Celsius la +23 grade Celsius)."De-a lungul acestei perioade,
lichenii şi bacteriile au rămas activi, desfăşurând în continuare
procesul de fotosinteză" - a declarat Jean-Pierre de Vera, cercetător în
cadrul Institutului pentru Cercetări Planetare din Berlin.
Microorganismele – licheni și cianobacterii din Antarctica şi din
Elveţia- s-au adaptat la mediul simulat, mai ales în nişele din roci şi
în fisurile din solul marţian simulat."Acum trebuie să fim extrem de
grijulii pentru a nu transporta forme de viaţă terestre pe Marte, altfel
am putea contamina planeta" - a subliniat cercetătorul.
Problema e că o companie olandeză, Ampyx Power, intenţionează să creeze
până în anul 2023 prima colonie umană de pe Marte, care va participa la
un reality show realizat după modelul emisiunii de televiziune "Big
Brother". Ineditul proiect, denumit "Mars One", este susţinut şi de
câţiva oameni de ştiinţă, inclusiv de un fizician laureat al premiului
Nobel, Gerard ‘t Hooft, informează dailymail.co.uk. Primul echipaj uman -
alcătuit din patru astronauţi – ar urma să plece în aprilie 2023, fără a
se mai întoarce vreodată pe Terra. Apoi alte echipaje de câte patru
astronauţi vor sosi pe Marte la fiecare doi ani, astfel ca până în anul
2033, să ajungă în total aproximativ 20 de oameni."Considerăm că această
călătorie ne aparţine tuturor şi din acest motiv misiunea spre Marte va
fi cel mai mare eveniment media din toate timpurile", au declarat
organizatorii.”Astronauţii îşi vor împărtăşi experienţele cu noi, pe
măsură ce ei îşi vor construi noua lor casă, vor realiza experimente şi
vor explora planeta Marte", au adăugat ei.


Politicieni de vază din lume iau în calcul INVAZIA EXTRATEREŞTRILOR


...de Mădălina Firănescu




«
Imaginea 1 din 1
»


Vestea că ministrul japonez al Apărării s-a pronunţat zilele trecute
pentru alcătuirea unui plan de ripostă militară în caz de invazie
extraterestră i-a făcut pe mulţi să zâmbească. La tehnologiile lor
ultrasofisticate, probabil că niponii nu mai au ce face şi-şi inventează
preocupări, şi-or fi spus cârcotaşii. Ei bine, Shigeru Ishiba nu a
vorbit deloc ca să se afle în treabă. Subiectul posibilei scoborâri din
ceruri a “omuleţilor verzi”, mânaţi de intenţii duşmănoase, a preocupat
şi preocupă şi alte guverne, în baza constatărilor şi mărturiilor legate
de fenomenul OZN.
Cum s-au speriat japonezii

Solicitarea ministrului japonez al Apărării, de a se elabora un plan de
măsuri în caz de atac extraterestru, a venit la câteva zile după ce
Guvernul din Tokio răspunsese interpelării unui parlamentar, arătând că
nu confirmă apariţia farfuriilor zburătoare în Ţara Soarelui Răsare. Cu
toate acestea, Shigeru Ishiba nu e singurul demnitar nipon adept al
teoriilor ufologilor. Purtătorul de cuvânt al guvernului din Tokio,
Nobutaka Machimura, fost ministru al Educaţiei, dar şi al Afacerilor
Externe, se arătase şi el, pe 18 octombrie a.c., absolut convins de
existenţa obiectelor zburătoare neidentificate. „OZN-urile există şi
sunt controlate de o altă formă de viaţă”, a declarat şi Ishiba în faţa
jurnaliştilor. Problema e că planurile sale militare se lovesc de
Constituţia absolut paşnică a ţării, care limitează posibilitatea de
intervenţie a forţelor armate la situaţia agresiunii din partea altul
stat. Ministrul nu se descurajează totuşi, amintindu-şi probabil că
piloţii japonezi din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial semnalau –
ca şi omologii din tabăra inamică- apariţii ciudate în preajma
aparatelor lor de zbor. Atât de frecvente au fost ele, încât au intrat
în folclorul aviatorilor sub numele de foo-fighters. Mărturiile au fost
considerate însă secret militar, astfel că abia după declasificarea
documentelor acelor vremuri s-a putut afla că militarii germani sau
japonezi credeau că au de-a face cu arme sofisticate ale americanilor
sau britanicilor.
De la “Războiul lumilor” la “Independence Day”
Japonezii Ishiba şi Machimura n-au fost însă primii politicieni de vază
care şi-au asumat public credinţa în OZN-uri. Paul Hellyer, fost
ministru canadian al Apărării şi adjunct al primului ministru sub Pierre
Trudeau, le-a luat-o înainte. În 2005, ajuns la 82 de ani, el şi-a unit
forţele cu trei organizatii non-guvernamentale pentru a cere
Parlamentului Canadei să organizeze discuţii publice pe tema
“exopoliticii”, respectiv a relaţiilor cu civilizaţii avansate
extratereste. Fostul demnitar a declarat, într-un discurs ţinut la
Universitatea din Toronto, că „obiectele zburătoare neidentificate sunt
la fel de reale ca şi avioanele". "Sunt atât de îngrijorat de
consecinţele declanşării unui război intergalactic, încât am crezut de
cuviinţă să o spun ", a afirmat Hellyer. Acesta şi-a exprimat totodată
temerea că americanii ar putea implica omenirea într-un conflict
interplanetar, fără nici un avertisment, folosind baza pe care vor s-o
construiască pe Lună. De o ciocnire a civilizaţiilor se tem, potrivit
unui sondaj realizat la câteva luni după lansarea producţiei
hollywoodiene "Independence Day", şi circa două treimi dintre americani,
care văd posibilă o invazie extraterestră. Câţiva dintre ei s-au adunat
deja într-o grupare numită "Stargate Coalition", care-şi propune să
preseze administraţia să divulge toate secretele deţinute, referitoare
la OZN-uri şi extratereştri. Fondatoarea "Stargate Coalition", Cecilia
Dean, soţia unui ofiţer în retragere care pretinde că a avut acces la
documente NATO privitoare la autopsii de alieni, declara în "The
Scotsman” că militarii “sunt în legătură cu civilizaţii extraterestre de
50 de ani şi au dezvoltat relaţii de colaborare cu cel puţin două
dintre ele". În SUA, interesul pentru nepământeni este de altfel destul
de vechi, datând încă dinaintea episodului Roswell. Astfel, pe 30
octombrie 1938, în ajun de Halloween, Orson Welles şi trupa Teatrului
Mercury au prezentat o adaptare radiofonică a celebrului roman al lui
Herbert George Welles „Războiul lumilor” (1898), retransmis pe întreg
teritoriul Statelor Unite. Interpretarea a fost atât de veridică, încât
numeroşi ascultători au fost convinşi că asistau la o invazie a
marţienilor, ceea ce a generat scene de panică în unele oraşe.

“Următorul război va fi interplanetar”

La 25 februarie 1942, puţin după ora 2.00, mai multe obiecte zburătoare
roşii sau argintii au fost semnalate de radare în dreptul oraşului Los
Angeles, la circa 200 de kilometri în largul oceanului. Ciudatele
apariţii se mişcau rapid încoace şi-ncolo, iar artileria antiaeriană a
tras asupra lor, fără succes, 1430 de obuze, presupunând că are de-a
face cu un atac al japonezilor. Generalul George C. Marshall, şeful
Statului Major, scria ulterior în raportul său către preşedintele
Roosevelt despre circa 15 aparate neidentificate care zburau cu diferite
viteze, de la foarte încet până la 200 mile pe oră, la altitudini
cuprinse între 9000 şi 18000 picioare. Îndesirea episoadelor de acest
fel l-a determinat pe generalul Douglas MacArthur, comandantul forţelor
aliate din Pacific în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi
comandantul forţelor ONU în războiul din Coreea, să declare că
“naţiunile lumii vor trebui să se unească, pentru că următorul război va
fi unul interplanetar”. Peste câţiva ani, în 1962, gen. MacArthur a
reluat ideea: “Suntem martorii conflictului final dintre rasa umană şi
forţele sinistre venite dintr-o altă galaxie”.
De ce nu-i găsim pe alieni?
În 1961, tânărul astronom american Frank Drake a căutat să estimeze
numărul posibilelor populaţii nepământene din Cosmos, calculul său,
bazat pe legile fizicii şi biologiei, ducând la cifra de 500.000 cel
mult. Şi atunci, cum se face că nu le-am găsit până acum? Ziarul “Die
Welt” a încercat mai multe explicaţii: 1. Suntem singura specie
inteligentă din univers. Potrivit lui Peter Ward şi Donald Brownlee,
Terra este o planetă extrem de rară, iar condiţiile în care au apărut
oamenii au depins de prea mulţi factori pentru a crede că înlănţuirea se
poate repeta. 2. Extratereştrii au fost deja pe Pământ şi au dispărut.
Cel mai cunoscut adept al teoriei, elveţianul Erich von Däniken, a scris
o serie de best-seller-uri pe această temă, el dovedind prezenţa
alienilor pe Terra cu construcţii monumentale, de tipul piramidelor
egiptene sau al imenselor statui din Insula Paştelui. 3. Nu-i putem
recunoaşte pe alieni. Dacă inteligenţa nepământeană ar lua forma
sferelor de gaz imaginate de echipa de cercetători condusă de prof.
Mircea Sanduloviciu, de la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi, e de
înţeles de ce nu o putem depista. Românii au creat o structură gazoasă
încărcată electric, cu caracteristicile unei forme de viaţă, despre care
prof. Gregoire Nicolis, de la Universitatea din Bruxelles, consideră că
pot fi relevante pentru existenţa unor alcătuiri extraterestre. 4.
Extratereştrii ne trimit semnale, dar nu le putem capta. Oricât de
performante ar fi aparatele imaginate de om pentru a depista mesajele
din spaţiu, nu se ştie care e frecvenţa corectă sau în ce zonă a
cosmosului trebui să căutăm. 5. Şi dacă “omuleţii verzi” ne evită?
Aparatura creată de om pentru a scotoci universul porneşte de la premisa
(s-ar putea greşită!) că extratereştrii sunt la fel de dornici de
comunicare ca şi noi. Dar dacă lucrurile nu stau aşa? În 1973, John Ball
uimea comunitatea ştinţifică lansând ipoteza că sistemul nostru solar a
fost creat ca o rezervaţie naturală, în care suntem lăsaţi să trăim
asemeni animalelor terestre pe cale de dispariţie. 6. Extratereştrii
sunt incapabili de comunicare interstelară sau…au murit. E posibil ca
eventualele fiinţe din spaţiu să fie mai înapoiate tehnologic ca noi
sau, pur şi implu, să nu fi supravieţuit impactului cu vreun asteroid.
Mai există, desigur, şi ipoteze fanteziste, cum că întreg universul e
doar o iluzie, ca-n Matrix, sau că alienii trăiesc bine-mersi în lumi
paralele.
Nici europenii nu scapă de OZN-uri
Prin anii ‘90, “epidemia OZN-urilor” a cuprins şi ţările europene. În
Belgia, forţele aeriene au pus avioane F-16 pe urmele unor obiecte
zburătoare neidentificate, fără succes. Ministrul apărării, Guy Coeme, a
autorizat militarii să coopereze cu o organizaţie civilă de ufologi –
SOBEPS – iar colonelul Wilfried De Brouwer, şeful operativ al forţelor
aeriene belgiene, avea să recunoască, într-o conferinţă de presă ţinută
în iulie 1990, că manevrele OZN-urilor au depăşit capacitatea tehnică
umană. În anul 2000, a venit rândul Serviciului de Informaţii al
Apărării din Marea Britanie să acorde atenţie unor subiecte similare.
Desecretizat în mai 2006, un memorandum de uz intern admite că “fenomene
aeriene, de tipul celor raportate ca FAN (Fenomene Aerospaţiale
Neidentificate) există în mod cert”; “ele prezintă caracteristici
aerodinamice mult dincolo de cele ale oricărei aeronave sau rachete
cunoscute – cu sau fără pilot”. Remarcând efectele distructive asupra
aparaturii terestre şi a oamenilor ajunşi în vecinătatea FAN, studiul
militar britanic nu exclude ipoteza extraterestră, dat fiind că prea
coincid raportările provenite din diferite zone ale lumii. În Franţa,
care şi-a pus pe internet arhivele OZN, raportul COMETA (un document de
90 de pagini, intitulat “OZN-urile şi Apărarea. Pentru ce trebuie să ne
pregătim”) ajungea în 1999 în posesia preşedintelui Jacques Chirac şi a
primului ministru Lionel Jospin. Autorii lui, ofiţeri superiori,
ingineri, fizicieni, biologi etc, avertizau că trebuie luat în calcul şi
scenariul unui act ostil din partea extratereştrilor.

Înspăimântat de venirea alienilor pe Pământ, actorul american Tom Cruise
intenţionează să-şi construiască un buncăr unde să se adăpostească la o
adică împreună cu familia sa. Refugiul, care va fi construit sub
reşedinţa din Telluride, statul Colorado, a starului va costa 10
milioane de dolari şi va fi utilat cu cele mai moderne dispozitive de
apărare şi securitate.

• Printează
  
• [email=?subject=Politicieni%20de%20vaz%C4%83%20din%20lume%20iau%20%C3%AEn%20calcul%20INVAZIA%20EXTRATERE%C5%9ETRILOR&body=http://independent-al.ro/mistere/politicieni-de-vaza-din-lume-iau-in-calcul-invazia-extraterestrilor.html]Trimite prin Email[/email]
  
• Trimite pe Y!m
  
• Salvează
  

Batalia pentru Pamant: Are Pentagonul arme sa contracareze un atac extraterestru?




Foto: Foreign Policy




Scenariul
filmelor de la Hollywood, ce infatiseaza invazii extraterestre, poate
deveni realitate intr-o zi. Atunci omenirea va trebui sa faca fata unui
asemenea atac. Pentagonul a conceput mai multe arme ce pot contracara
asaltul extraterestrilor.

Cum sezonul de vara al
premierelor incepe in forta cu filme de actiune, precum The Avengers,
Battleship si Prometheus, acestea ne reamintesc ca exista un lucru, care
ii uneste pe oameni: frica comuna de un atac extraterestru, potrivit Foreign Policy.

Atunci cand spatiul nostru este invadat, omenirea nu are de gand sa se
predea fara lupta invadatorilor intergalactici. In schimb, ne vom uni
pentru a lupta impotriva unui armament avansat.

Suntem cu
adevarat gata sa facem fata unei amenintari a extraterestrilor? Din
fericire, agentia de cercetare din cadrul Pentagonului (DARPA) lucreaza
la armele viitorului. Va prezentam o trecere in revista a celor mai
importante inventii ce ar putea intra intr-o lupta cu fortele spatiale.

Sistemul laser de inalta energie (HELLADS)

In prezent, el este in curs de realizare de catre DARPA. Laserele de
ultima generatie au capacitatea de a "valorifica viteza si puterea
luminii pentru a contracara amenintarile multiple".

DARPA spera
sa dezvolte o arma laser de 150 de kilowati, care sa fie suficient de
usoara pentru a fi atasata unui avion de lupta.

Avionul hipersonic

Vom avea nevoie de avioane de inalta tehnologie pentru a respinge o
flota straina, iar modelul Falcon HTV-2 se apropie de perfectiune.

Falcon HTV-2 este un avion fara pilot, lansat cu ajutorul unei rachete,
care zboara cu viteze incredibile de 20 Mach (aproximativ 21.000 de
kilometri pe ora). La aceasta viteza, timpul de zbor dintre New York si
Los Angeles ar fi de mai putin 12 minute.

Elicopeterele Discrotor

Aceste modele sunt o combinatie elicopter-avion, care pot decola si
ateriza pe verticala, dar pot zbura si cu mare viteza. Ele isi pot
retrage paletele rotative si se pot baza pe aripile fixe, care-i permit
sa se comporte ca un avion.

Submarinele cu propulsie nucleara

In cazul unei batalii pe mare cu invadatorii, Marina SUA lucreaza
pentru a inlocui submarinele nucleare din clasa Ohio, pana in anul 2029.
Cele mai multe dintre acestea pot lansa pana la 24 de rachete
balistice.

Noile submarine, numite SSBN-X Future, vor costa 4,9
miliarde de dolari fiecare, desi alte estimari ajung la cifra de 9
miliarde.

Sistemul spatial SBIRS

Cand trebuie sa
te lupti cu invadatori extraterestri, batalia va fi una globala.
Sistemul spatial al Pentagonului, Space-Based Infrared System (SBIRS),
desi are unele intarzieri si depasiri de costuri, atunci cand va fi gata
va fi o arma de temut.

Programul SBIRS, contractat de firmele
Lockheed matin si Nothrop Grumman, va consta dintr-o serie de sateliti,
plasati pe orbite spatiale ce vor fi in legatura cu centre terestre.

Acesti sateliti vor detecta lansarea rachetelor si a exploziilor
nucleare in orice regiune de pe Pamant. Primul satelit al sistemului
SBIRS a fost lansat in 2011.